Lumea prin ochii domnului Ghita

Inregistrari EXPLOZIVE cu procurorii DNA, facute publice de Sebastian Ghita,

o inregistrare uluitoare care va provoca adevaratul cutremur de pe scena politica,

o noua inregistrare in care [Sebastian Ghita] dezvaluie mafia din sistemul statului de drept – 

cam asa s-a desfasurat asaltul mediatic al fondatorului Romaniei TV la adresa pretinsei oculte a magistratilor (extrasele sunt preluate din trei stiri aparute in a doua jumatate a lunii decembrie pe site-ul televiziunii Romania TV – v. aici, aici si aici) (*).

Romania TV, intemaiata de Sebastian Ghita, ne-a adus sub brad ”dezvaluiri” una mai ”exploziva” decat alta. Am aflat direct de la dl Ghita in cate feluri stiu sa injure procurorii DNA, dar si cum s-au pus la cale comploturile ce-au dus la arestarea mogulilor media (Vantu, Voiculescu, Sarbu), sau cum dl Ghita petrecea in muzica de taraf cot la cot cu sefa DNA. Si nu e de mirare ca, uluiti de aceste stranii ”Ghita-leaks”, sa fi uitat deja ca disparutul domn Ghita a ajuns sa fie cautat de politie nu pentru ca a dezvaluit comploturi si oculte, ci pentru ca este cercetat intr-un dosar de spalare de bani.

Lumea vazuta prin ochii Romaniei TV si a fostului ei patron este un lung sir de urzeli, rafuieli si sfori trase de moguli media, magistrati si politicieni ”acoperiti”. Un univers pus la cale de ”binoame” (magistrati & agenti secreti) si tradari, de mafii ascunse dupa titulatura ”statului de drept”. Acest tabloidism al complotului, acest senzationalism al conspiratiei, impartasit de tot mai multi jurnalisti autohtoni, este cat se poate de coerent cu obsesia pentru ”dezvaluirile in exclusivitate”. Ne-am astepta ca explozia informationala a ultimelor decenii sa fi redus numarul de zvonuri si secrete, sa fi facut lumea ceva mai transparenta. Insa, in logica flatarii publicului si a vanatorii de audienta, s-a ajuns la paradoxul: mai multa informatie = mai multe secrete. Dominique Wolton explica:

Fiecare se simte mai bine pus in valoare daca este la curent cu informatii cunoscute de putina lume (…). Avantajul zvonului este ca ii pune intr-o lumina favorabila atat pe cel care il propaga, cat si pe receptor, asa explicandu-se de ce zvonul este informatia cu cel mai rapid grad de difuzare (…). Ideea implicita este ca, intotdeauna, adevarul este mai mult sau mai putin ascuns si ca ”cineva” cauta sa disimuleze anumite aspecte pe care jurnalistii le vor dezvalui. Asa se explica si succesul ”scrisorilor confidentiale” publicate de grupurile de presa…” (Despre comunicare, p. 261).

E drept, seria de filmari in care Sebastian Ghita face dezvaluiri intr-un cadru minimal si prost luminat (un birou, un scaun, un perete alb – v. foto) nu e acelasi lucru cu ”scrisorile confidentiale”, dar misterul acestor clipuri-devoalari (unde, cand, cu se scop au fost filmate?) produce acelasi efect: in calitate de telespectatori, suntem partasi la o sceneta cu mafioti si agenti secreti, suntem martorii privilegiati care pot trage cu ochiul dupa cortina care-i oculteaza pe marii sforari. Sau cel putin asa ne place sa credem…

Nu vreau sa discut acum nici despre felul in care au fost impachetate si recontextualizate ”dezvaluirile” dlui Ghita si nici despre efectele pe termen lung legate de decredibilizarea masiva a presei autohtone. As sublinia doar efectul indirect de demobilizare civica pe care il are o astfel de presa obsedata de conspiratii, zvonuri si pseudodezvaluiri.

O intreb pe doamna pe Kovesi daca isi aminteste petrecerea din vila din Sinaia, in care ea cu mine si cu Vasile Dancu chefuiam cu lautarii,

ataca Sebastian Ghita intr-una dintre dezvaluirile sale.

Cu alte cuvinte, lumea vazuta prin ochii fondatorului Romania TV este una in care mogulii, politicienii, agentii secreti si magistratii ”fac si desfac” itele politicii si economiei dupa propriile interese, uneori tragandu-se de sireturi, alteori intrand in conflicte de putere. Totul, si aici e miza, totul se intampla peste capetele noastre de cetateni turmentati de atatea ”bombe” mediatice. Si, atunci, la ce bun sa mai votezi cand oricum iese cine trebuie? Ce rost mai are sa te implici in initiative comunitare / civice de vreme ce jocurile sunt deja facute?

Cand spatiul public ne este infatisat ca o scena a unor reglari de conturi intre sforari mai mici sau mai mari, efectul major al mediatizarii lumii-ca-urzeala este tocmai ”dezinteresul public”. A incuraja cetatenii sa renunte la credinta ca ar putea avea un cuvant de spus in deciziile publice este exact opusul menirii presei. In loc sa ne serveasca scenarii conspirative, stirile ar trebui sa ne ajute sa ne dam seama in ce masura suntem in stare, in calitatea de cetateni, sa avem o influenta asupra diverselor dezbateri si decizii din sfera publica; media trebuie sa explice mecanismele si instrumentele prin care pot fi initiate, cu succes, initiative publice / comunitare, sa ofere acele ”informatii publice care-i pot incuraja pe cetateani sa treaca la actiune” (Journalism Ethics, p. 63). Pe scurt, e nevoie de explicatii, si nu de dezvaluri, de analize de profunzime, si nu de jocuri de artificii.

(*) Comentariul de fata a fost scris la 30 decembrie 2016, deci nu include referiri la eventuale ”dezvaluiri” mediatice ulterioare.

Sursa foto: RomaniaTV.net

Victor Popescu

este filosof si fost jurnalist, fiind specializat in etica mass-media.

Toate articolele acestui autor