Un vindecator asa cum intalnim in India…

Freud a venit la mine, mi-a strans mana, m-a rugat sa ma asez si m-a examinat cu atentie. Ii priveam ochii minunat de binevoitori, de calzi: reflectau o melancolie care te facea sa te gandesti ca stiau multe. In acelasi timp mi se paru ca mi-a atins iute fruntea cu mana – si ca durerile mi-au disparut… ca luate cu mana.

Oh, mi-am spus, iata deci un vindecator asa cum poti intalni in India. Nu are nevoie de o metoda. Ar putea sa spuna la fel de bine Abracadabra ca sa iti simti inima mai usoara si aproape vindecata. Acesta, dragul meu, e un medic cum n-ai mai cunoscut!

Nu mai vazusem vreodata asa un om. Am simtit ca am o incredere fara retineri in el. Ramase cateva momente tacut, parca surazand catre ceva dinaintea sa. Apoi mi-a spus prietenos:

Permiteti-mi putin sa facem cunostinta. Am aici cateva poezii ale dv. Foarte frumoase – dar ermetice. Iar aceasta pentru ca va ascundeti in spatele cuvintelor in loc sa va lasati purtat de ele. Capul sus! Nu aveti nici un motiv sa va temeti de dv. insiva… Acum spuneti-mi un lucru despre dv. In versurile dv. marea revine necontenit. Doriti sa indicati ceva anume de o maniera simbolica sau aveti intr-adevar ceva de-a face cu marea? Apropo, de unde sunteti?

Era ca si cum zavoare ar fi sarit in mine. Si, inainte sa imi dau seama, ii povesteam deja intreaga-mi viata, ii povesteam fara nici o retinere lucruri despre care, cu exceptia ta, nu vorbisem nimanui. Ce sens ar fi avut sa ii ascund ceva? Toate ii erau dinainte cunoscute.

Lui Freud, da. Insa dv., cititorilor, nu. Pe saptamana viitoare…

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor