Iar cat despre aceasta poveste marinareasca?

Ma asculta timp de aproape o ora fara sa ma intrerupa si fara sa ma priveasca. De mai multe ori rase incetisor. La sfarsit imi spuse:

– Sa recapitulam pe scurt. Tatal dv. era capitan de vapor, iar mai tarziu profesor de navigatie la scoala navala din Riga, iar dv. v-ati petrecut tineretea printre mateloti si carmaci. Prin urmare marea e pentru dv. ceva ca un simbol real. Dar de unde aceasta rigoare, aceasta rigiditate a vederilor dv.?

– Eu insumi m-am supus constrangerilor si chiar am devenit cumva necioplit, i-am raspuns. Imi era teama ca ma voi dizolva si ca ma voi pierde cu totul.

– Aha, spuse el, doar atat. Dupa o vreme, continua: asadar tatal dv. nu era sever cu dv.?

– Nu, am zis eu. Imi era cel mai bun prieten si ne intelegeam in cele mai mici aluzii. Doar ca nu i-am spus nimic despre povestile mele de amor, ridicole si nefericite, cu o fetiscana si cu o femeie mai in varsta, nici despre faptul ca, o data sau de doua ori, m-am indragostit nebuneste de un marinar pe care l-as fi acoperit cu sarutari. Imi era teama ca nu m-ar fi luat in serios si ca ar fi ras de mine. Nu mi-ar fi facut, cu siguranta, nici un repros. Nici eu insumi nu aveam mare lucru sa imi reprosez… doar faptul ca nu am indraznit mai mult si ca, mai tarziu, in pat… in sfarsit… intelegeti…

– Desigur, desigur, bombani Freud. Si aceasta poveste cu marinarul nu v-a tulburat si mai mult?

– Nu, niciodata, am spus. Ma indragostii nebuneste. Iar atunci cand iubesti, totul este in regula, nu-i asa?

– In ceea ce va priveste, cu siguranta, raspunse Freud, care dintr-odata izbucni in ras. V-ati luat soarta in maini… Ah! in maini, mi-a scapat… si in cele din urma ati devenit aspru cu dv. insiva. Asta se numeste autoeducatie, e foarte bine, cu conditia sa nu va tensioneze. Iar dv. nu pareti incordat… Ceea ce e de invidiat, aveti constiinta usoara, asta e realmente de invidiat. Iata de ce tatal dv. merita multumiri. Si mama dv.?…

In acest punct suspansul deveni de nesuportat. Continuarea acestei incantatoare istorioare – saptamana viitoare!

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor