Iar cat despre aceasta poveste marinareasca?
Ma asculta timp de aproape o ora fara sa ma intrerupa si fara sa ma priveasca. De mai multe ori rase incetisor. La sfarsit imi spuse:
– Sa recapitulam pe scurt. Tatal dv. era capitan de vapor, iar mai tarziu profesor de navigatie la scoala navala din Riga, iar dv. v-ati petrecut tineretea printre mateloti si carmaci. Prin urmare marea e pentru dv. ceva ca un simbol real. Dar de unde aceasta rigoare, aceasta rigiditate a vederilor dv.?
– Eu insumi m-am supus constrangerilor si chiar am devenit cumva necioplit, i-am raspuns. Imi era teama ca ma voi dizolva si ca ma voi pierde cu totul.
– Aha, spuse el, doar atat. Dupa o vreme, continua: asadar tatal dv. nu era sever cu dv.?
– Nu, am zis eu. Imi era cel mai bun prieten si ne intelegeam in cele mai mici aluzii. Doar ca nu i-am spus nimic despre povestile mele de amor, ridicole si nefericite, cu o fetiscana si cu o femeie mai in varsta, nici despre faptul ca, o data sau de doua ori, m-am indragostit nebuneste de un marinar pe care l-as fi acoperit cu sarutari. Imi era teama ca nu m-ar fi luat in serios si ca ar fi ras de mine. Nu mi-ar fi facut, cu siguranta, nici un repros. Nici eu insumi nu aveam mare lucru sa imi reprosez… doar faptul ca nu am indraznit mai mult si ca, mai tarziu, in pat… in sfarsit… intelegeti…
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
– Desigur, desigur, bombani Freud. Si aceasta poveste cu marinarul nu v-a tulburat si mai mult?
– Nu, niciodata, am spus. Ma indragostii nebuneste. Iar atunci cand iubesti, totul este in regula, nu-i asa?
– In ceea ce va priveste, cu siguranta, raspunse Freud, care dintr-odata izbucni in ras. V-ati luat soarta in maini… Ah! in maini, mi-a scapat… si in cele din urma ati devenit aspru cu dv. insiva. Asta se numeste autoeducatie, e foarte bine, cu conditia sa nu va tensioneze. Iar dv. nu pareti incordat… Ceea ce e de invidiat, aveti constiinta usoara, asta e realmente de invidiat. Iata de ce tatal dv. merita multumiri. Si mama dv.?…
In acest punct suspansul deveni de nesuportat. Continuarea acestei incantatoare istorioare – saptamana viitoare!
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Iata unde duce…poate excesul de tigari??
Concluzia…a se invata ceva …de aici!