Cand ati mancat ultima oara un beefsteak?
I-am explicat lui Freud ca din modestul salariu de profesor tatal meu nu isi permitea sa imi plateasca studiile, deoarece mai aveam alti patru frati si surori mai mici. Trebuise prin urmare sa imi iau zborul cu propriile mele aripi si sa traiesc din meditatii si din articolele pe care le scriam uneori.
– Da, spuse Freud, rigoarea fata de sine are si ceva bun. Trebuie doar sa vegheati sa nu depasiti masura. Cand ati mancat ultima oara un beefsteak?
– Sa fie patru saptamani, cred.
– Cam asta credeam si eu, spuse el ridicandu-se. Iata, deci, reteta dv.
Imi mai oferi si cateva sfaturi dietetice si apoi deveni brusc stanjenit.
– Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, continua el. Sunt un medic cu o oarecare situatie, iar dv. sunteti inca un tanar student. Va rog sa acceptati asadar acest plic si permiteti-mi pentru o data sa joc astazi rolul tatalui dv. Un mic onorariu pentru bucuria pe care mi-au oferit-o versurile si povestea tineretii dv. La revedere, sa imi dati de stire cand va veti intoarce. E drept ca sunt foarte ocupat. Dar voi gasi fara doar si poate un ceas ca sa ne revedem. Cu bine!
Si cu aceasta intalnirea noastra lua sfarsit. Iti poti imagina ca nici nu am ajuns bine in camera mea, ca am si deschis plicul. Si am gasit in plic doua sute de coroane. Am fost atat de tulburat, ca am inceput sa plang in hohote.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Excelent!