Melanie Klein, una dintre figurile centrale ale psihanalizei, s-a nascut la 30 martie 1882. Recunoscuta drept „mama” psihologiei si psihanalizei copilului, Klein a teoretizat importanta relatiei dintre bebelus si mama pentru dezvoltarea sa ulterioara. De asemenea, munca Melaniei Klein a cuprins cele mai primitive mecanisme si procese mentale umane care stau la baza vietii interne ale unei persoane.
Una dintre contributiile majore aduse de Melanie Klein psihanalizei a fost cea referitoare la anxietatile primitive. Pentru Melanie Klein, anxietatea reprezinta un fir rosu in opera ei si semnifica atat progresul si dezvoltarea fiintei umane, cat si regresul si inhibitiile care stopeaza cresterea. Dezvoltarea afectiva, libidinala si dezvoltarea Eului copilului se afla in stransa legatura cu capacitatea acestuia de a perlabora situatiile de anxietate timpurie. Spre deosebire de Freud care plasa inceputurile complexului Oedip in jurul varstei de trei ani, Klein considera originile complexului Oedip incepand cu primul an de viata, dupa ce anxietatile primitive au fost elaborate si efectele lor s-au redus. Complexul Oedip este pus in legatura cu pozitia depresiva, atunci cand anxietatea provenita din agresivitate, vinovatia si sentimentele depresive conduc libidoul spre noi surse de gratificare. Dimpotriva, daca aceste sentimente sunt prea puternice, ele opresc dezvoltarea libidoului si favorizeaza aparitia fixatiilor la stadii de dezvoltare timpurii.
Cititi Anxietatea, un promotor in dezvoltare: lectii de psihanaliza cu Melanie Klein
Redam mai jos un fragment din lucrarea Iubire, vinovatie, reparatie de Melanie Klein, Editura Sigmund Freud, 1994, Cluj:
Atasamentul timpuriu al copilului fata de sanul mamei si fata de laptele ei este baza oricaror relatii de iubire in viata. Dar daca consideram laptele mamei doar ca pe o hrana sanatoasa si adecvata putem conchide ca ar putea fi usor de inlocuit cu o alta hrana la fel de adecvata. Oricum, laptele mamei care-i potoleste bebelusului mai intai primele accese de foame si ii este dat de sanul pe care acesta ajunge sa-l iubeasca tot mai mult, dobandeste pentru el o valoare emotionala care nu poate fi supraestimata. Sanul si produsul sau, care ii satisfac mai intai pulsiunea de autoconservare, ca si dorintele sexuale, reprezinta in mintea sa echivalentul iubirii, placerii si sigurantei. Masura in care el este capabil din punct de vedere psihologic sa inlocuiasca aceasta prima hrana cu altele este, prin urmare, o problema de extrema importanta.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
