Cu totii am avut perioade in viata noastra in care ascultam piesa preferata de zeci si zeci de ori, incontinuu. Zile in care ne trezeam cu refrenul unei melodii care ne obseda si pe care o fredonam iar si iar. Repetitia in muzica nu este doar o caracteristica a genului pop, ci este un fenomen global. Ea ne transforma din ascultatori pasivi in participanti activi. Procesul psihologic prin care se produce aceasta transformare a fost explicat de Elizabeth Hellmuth Margulis, director al Music Cognition Lab de la Universitatea din Arkansas.
Filmul de mai jos exploreaza un concept dezvoltat de Margulis numit psihologia efectului expunerii prin care arata cum anumite lucruri ne devin mai placute pe masura ce ne sunt din ce in ce mai familiare. Margulis crede ca
Muzica are o componenta temporala, ea se desfasoara in timp, dar repetitia ii ofera o dimensiunea atemporala. Repetitia ne permite sa “privim” un pasaj muzical ca pe un intreg, chiar daca el progreseaza de la un moment la altul.
In cartea sa despre psihologia muzicii, On repeat, Margulis exploreaza felurile in care cercetarile actuale in stiintele cognitive au explicat in ce masura repetitia este atat de seducatoare din punct de vedere psihoemotional.
