„Cele 13 motive” sau despre glamourizarea suicidului la adolescenti

Cele 13 motive, 13 Reasons Why regizat de Brian Yorkey, este considerat serialul cel mai popular al anului 2017. Lansat de Netflix in luna martie a acestui an, a adunat pana acum aproximativ 11 milioane de tweet-uri, ceea ce il face una dintre cele mai de succes productii ale companiei americane. Filmul, bazat pe romanul cu acelasi nume al lui Jay Asher, vorbeste despre o adolescenta de 17 ani care se sinucide. Inainte de a-si pune capat zilelor, ea inregistreaza 13 casete audio in care descrie motivele care au dus-o catre tragica decizie. Casetele sunt adresate unor 13 persoane, in general colegi de liceu, si aduc la lumina diverse aspecte legate de relatia deficitara cu acesti oameni.

Serialul a starnit mari controverse in randul specialistilor in sanatate mintala care considera ca felul in care este prezentata povestea tinerei in film ar legitimiza suicidul. Cele 13 motive ar face sa se creada ca decizia cuiva de a-si lua viata este rezultatul unui travaliu de reflectie clara, de gandire limpede. Or atunci cand vorbim despre sinucidere, stim ca un rol foarte important in aceasta chestiune il joaca sanatatea mintala a celui in cauza, o variabila cu sinapse foarte complexe care se sustrag, de multe ori, gandirii logice, obiective. Legatura dintre suicid si sanatate mintala nu este clar evidentiata in film. La summitul despre preventia si stoparea suicidului desfasurat in Australia pe 1 mai si gazduit de Lifeline Australia, Pete Shmigel, directorul executiv, si-a exprimat ingrijorarea cu privire la filmul Cele 13 motive. El spune ca pe langa legitimizarea si romanticizarea sinuciderii, filmul contine scene cu detalii ale momentului suicidului, ceea ce ar putea sa incurajeze si pe alti tineri cu ideatie suicidara sa procedeze precum adolescenta din serial. In Noua Zeelanda, o tara in care rata sinuciderii in randul adolescentilor este foarte ridicata, vizionarea serialului a fost interzisa minorilor care nu privesc impreuna cu parintii.

Dincolo de controversele si rezervele in privinta vizionarii de catre adolescenti a acestui serial, Cele 13 motive este un film care, in opinia mea, ar trebui vazut, in primul rand, de adulti. De parinti, de profesori, de consilieri si specialisti in sanatate mintala, de toti adultii care au interactionat sau vor interactiona vreodata cu un adolescent. Pentru ca lumea unui adolescent nu este intotdeauna usor accesibila adultului de langa el. Celor care inca mai considera ca sinuciderea ar trebui sa reprezinte un subiect tabu, trebuie sa le amintim ca suicidul constituie a doua cauza de deces in randul adolescentilor. O realitate suficient de ingrijoratoare pentru a ne preocupa mai mult de ea si a ne strange laolalta pentru o reflectie serioasa si productiva.

Citeste aici despre cyberbullying, bullying si suicid

Adolescenta, cu toate crizele specifice ei, reprezinta o perioada de efervescenta pulsionala in care tanarul, desi dezinvesteste treptat familia pentru a se orienta catre grupul social, are inca mare nevoie de suportul familial. Rebeliunea adolescentului este, intr-un fel, un strigat de ajutor. Un strigat de ajutor este si povestea Hannei, adolescenta de clasa a X-a din Cele 13 motive, care intampina dificultati de integrare si de relationare atunci cand se muta intr-un liceu nou. Sigur, inainte de a vorbi despre motivele care au facut-o pe Hannah sa ia decizia de a-si pune capat zilelor, filmul ar fi putut starui asupra motivelor pentru care Hannah se afla mereu intr-o pozitie de victima, era mereu obiectul hartuirii, al invidiei, sau al cruzimii celorlalti. Dar aceste discutii nu sunt la fel de glamouroase pentru spectator precum vizionarea unor scene de bullying, viol sau suicid explicite.

Citeste aici despre sindromul idealitatii si credinciosul adolescent

Daca scopul filmului este de a arata niste realitati, dure sau mai putin dure, intr-o maniera in care sa tina spectatorul lipit de ecran, nu vom fi noi in masura sa judecam acest aspect comercial. Vom putea aprecia insa intrebarile, reflectiile, asocierile pe care filmul le sadeste in mintea spectatorului. De exemplu, cele legate de fenomenul bullying in randul adolescentilor. O lume mai cruda ca cea din

interiorul liceului, greu mai poate fi intalnita. Hartuirile cu continut sexual sau agresiv, provocarile desantate, consumul abuziv de alcool si droguri si chiar abuzul sexual sunt comportamentele cele mai des intalnite in randul protagonistilor filmului. Si nu, nu vorbim despre copii provenind din medii defavorizate, ci despre tineri studiosi care scriu poezie, fac sport, sunt membri in Consiliul Elevilor si au ambitii mari pentru facultate. Copii cu parinti aparent interesati de ei, cu parinti abuzivi sau cu parinti bogati, dar complet absenti. Si, in fiecare caz, cu parinti care nu sunt conectati intr-un mod autentic la viata interioara si exterioara a copiilor lor. Cu copii care au secrete mari fata de parinti, care schimba mastile sociale in functie de context, care ascund hartuiri grave sau chiar violuri. Adolescenti care traiesc prietenii autentice, experimenteaza iubirea sexuala si compasiunea neegoista. Aceiasi adolescenti sunt capabili sa raneasca cu vorba si cu fapta, sa tradeze prietenii dragi, sa minta, sa faca abuz de alcool sau droguri. Adolescenti care nu si-au gasit inca echilibrul narcisic. Care, contrar aparentelor, sunt fragili si vulnerabili interior, au stima de sine scazuta si sunt haituiti de vinovatie. Adolescenti. Si profesorii lor. Profesori preocupati prea mult de subiectul lectiilor sau de prestigiul scolii la care sunt angajati, fara sa dea importanta cuvenita lumii interioare, sentimentelor adolescentului. Consilieri scolari care nu sunt in totalitate disponibili afectiv pentru a primi un tanar cu problemele si suferintele sale. Un telefon al consilierului scolar care suna si intrerupe de mai multe ori o fata care vorbeste despre gandurile ei suicidare.

Citeste aici despre bullying la copii si adolescenti

Intr-un astfel de climat se petrece un suicid. Eveniment care bulverseaza vietile tuturor: ale copiilor, ale parintilor, ale profesorilor. Cele 13 motive pune accent pe motivele exterioare mai mult decat pe cele interioare. Astfel ca toti cei care au intrat in contact cu tanara, rand pe rand, vor trai sentimente puternice de vinovatie in legatura cu moartea ei neasteptata. „Ce as fi putut face?”, „As fi putut face mai mult ca sa nu se ajunga aici?” „Care a fost rolul meu in decizia pe care a luat-o?” In definitiv,

EU am omorat-o pe Hannah Baker? (dupa cum se intreaba Clay, baiatul care a iubit-o in secret pana a fost prea tarziu…).

Putem vedea cele 13 casete ca pe o fantasma de razbunare a adolescentei sau putem vedea cele 13 casete ca pe niste semnale care, in aparenta, nu par atat de grave, dar ale caror precipitare si agravare vor anunta o tragedie.

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii.

Toate articolele acestui autor