La intrebarea: de ce Emmanuel Macron le-a sedus atat de mult pe doamnele si pe domnii in varsta, răspunsul e limpede. Este genul ideal, este un Michel Drucker al politicii. Odata cu el regasim Champs-Elysées si o mondializare fericita, armonia intre popoare si religii. El nu vrea raul nimanui. Vrea doar sa ne iubeasca. E un tanar seminarist, capabil sa citeze din Heidegger si Ricoeur, care datoreaza totul sie insusi si familiei sale modeste, dar oneste, prudente si mandre de originile sale. El nu tine de altfel sa fie un ales in politica, ci Alesul. Politicul, dupa experienta lui, e putin cam murdara si intortocheata pentru un om integru si idealist cum e el. Energia si-o consacra Frantei, pentru ca Franta ii seamana. E un mistic, poate un sfant… cine stie? Are cateva pomeni sa le faca oamenilor de rand: suprimarea taxei locative, de exemplu, dar peste toate se ofera pe sine ca exemplu, se daruieste cu totul, iata calea ce trebuie urmata: fiecare va afla un folos intr-aceasta… cel putin unul spiritual.
Unii l-au descris drept un candidat al marelui Capital, altii ca pe un pervers susceptibil sa imbobineze incetul cu incetul pe oricine, mai inainte de a-l trada. Ce greseala: un om care reuseste sa comunice cu Robert Hue, François Bayrou si cu cativa liberali fermi nu poate fi un jongler. Un inocent, poate, un idealist, cu siguranta, care crede ca oamenii de bine s-au adunat toti in aceeasi parohie. Cum am putea sa nu ii acordam increderea noastra? S-a inconjurat de oameni de isprava veniti din societatea civila si ii vaneaza in templu pe toti coruptii si corupatorii care de decenii au transformat aceasta frumoasa tara care e Franta intr-o hazna. O nobila ambitie care nu va inceta niciodata si pe care o nutreste inca din copilarie. Vom arde o lumanare in aceasta seara la Biserica Saint-Sulpice pentru ca el sa triumfe asupra fortelor Raului.
La urma urmelor, noi toti avem ceva din Macron.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Nu stiu daca autorul a fost la Louvre, eu am fost, si o doamna in varsta, a spus la un moment dat ''Hai, cand vine Mesia?. Si A lesul a avut o aparitie jupiteriana,cum au zis jurnalistii aici.
Personal, as adauga ca Macron este L"enfant roi al Frantei.
Interesant instantaneu ne aduci. (Carmen, cred ca autorul a mers la Luvru, dar poate ca mai demult). L'Enfant-Roi sau… Baby Boss?! 🙂