Prolog: Gourmet is a cultural ideal associated with the culinary arts of fine food and drink, or haute cuisine, which is characterized by refined, even elaborate preparations and presentations of aesthetically balanced meals of several contrasting, often quite rich courses. The term and its associated practices are usually used positively to describe people of refined taste and passion.

We live in a world of disposable music. This is a vote for people who actually mean something with their music. Music is not fireworks, music is feeling, so let’s try to do this and bring music back.

Acestea au fost cuvintele cantaretului portughez Salvador Sobral la aflarea vestii ca este castigatorul concursului Eurovision pentru intepretarea melodiei Amar pelos dois (A iubi pentru amandoi). Intr-o desfasurare de forte mai maniacala de la an la an, Eurovision a devenit mai degraba un concurs de exbitionism decat unul de interpretare. Brusc, la un moment dat, accentul s-a mutat de pe auditiv, de pe sunet si de pe o poveste muzicala, pe vizual. Vizualul patrunde foarte rapid mintea, putand cu usurinta imprima o unda de soc sau trezind un afect puternic. Vizualul acceseaza o functie estetica, avand insa ecou si in fantasme profund inconstiente (de exemplu scena primitiva), unele dintre ele foarte vechi. Neamaivand o poveste melodica, toata atentia s-a mutat la scena care se desfasoara in fata ochilor si la capacitatea acesteia de a transmite intr-un timp foarte scurt un afect foarte puternic (admiratie, dezgust, excitatie, iritare etc). mai degraba o punere in act decat o punere in cuvinte, spectacolul s-a mutat din zona proceselor secundare ale mintii noastre in sfera celor primare (care de obicei ofera reactii foarte intense emotional).

Cititi si Mecanismele de aparare ale Eului (II)

In cazul lui Salvador Sobral, vizualul era saracit instantaneu de vocal. Te vedeai obligat sa il asculti, oricat de straniu iti parea ceea ce spunea. Dar aveai sentimentul ca nu este o scena, un act, ci o poveste. In vacarmul de nedescris de pana atunci (care fusese alimentat de recuzita de rigoare), s-a facut liniste. O liniste aproape mormantala, efect al siderarii al aparitiei unui fapt neasteptat. Nu era ceva anume de facut (sarit, dansat, urlat), era doar de ascultat. Intr-o lume care si-a construit cu finete apararile maniacale pentru a fugi de orice traire autentinca, Salvador Sobral revarsa o mare de tristete. O ridicare socanta a refulatului (lumea nu este doar floricele, palmieri si masinute vesele iesite la plimbare), o trezire socanta din negare (lumea inseamna si singurate, durere, suferinta). Iubirea este inevitabil legata si de tristete. Intr-o lume plina de fast-food pentru suflet, Salvador a propus un gourmet. Dar pentru ceva sofisticat se plateste mereu un pret scump, se construieste mereu o aura nobila. Nu poti consuma un gourmet la cantina. Daca incerci aceasta extravaganta, atunci iti asumi riscul de a fi exclus pentru diferente ireconciliabile cu restul meniului. Sau iti procuri un permis special care sa poata lasa sa treci temporar pe acolo.

Permisul special al lui Salvador a fost o poveste care a rezonat rapid fantasmatic in mintile tuturor si care i-a construit un destin aparte: tanarul care se afla la un pas de moarte. Tanarul care are nevoie de o inima noua. Tanarul care isi spune testamentul si caruia i se ingaduie sa isi cante ultima dorinta. Fara aceasta mistificare ramanea doar un necunoscut. Un anonim caruia poate nu i se oferea ragazul de a fi ascultat.

Epilog: nu stim daca Salvador avea nevoie sau nu de o inima noua. Insa stim ceea ce ne canta despre inima lui actuala.

Daca cineva intr-o zi intreaba de mine/ Spune c-am trait doar pentru a te iubi /Inainte de tine, doar am existat/ Obosit si cu nimic pentru a oferi/ Stiu ca nu putem iubi singuri.

Cristina Calarasanu

este psihoterapeut si membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie.

Toate articolele acestui autor