leonid andreev ayn rand bolsevism comunism

Bolsevismul, un secol mai tarziu…

Ayn Rand are douazeci de ani cand se decide sa fuga, singura si fara un sfant, dar cu Nietzsche in desaga, din Sankt-Petersburg. Ea s-a lamurit repede ce inselaciune era comunismul si ce povara de plumb se abatea asupra Rusiei. Exilata in Statele Unite, va fi angajata la Hollywood de Cecil B. DeMille.

Leonid Andreev, desi innobilat de Maxim Gorki si un scriitor de o luciditate exceptionala, va cunoaste o soarta mai tragica: se va sinucide in 1919 dupa ce va fi dresat un rechizitoriu implacabil impotriva lui Lenin si a lui Trotki si dupa ce va fi trimis, precum o sticlă cu un mesaj pe mare, un S. O. S. americanilor. Nu vom fi deloc surprinsi ca a fost necesar un veac pentru ca aceste texte premonitorii sa fie, in sfarsit, traduse – si inca admirabil de Sophie Benech – in franceza. Nu ne facem iluzii: vor trece neobservate, intrucat idealul comunist ramane ancorat in sufletul francez.

Daca ati sti, scrie Andreev, cat de neagra este noaptea care cade peste noi. Nu exista cuvinte pentru a descrie aceste tenebre. Atat servitor neloial, cat si lider corupt, bolsevismul a fost, de la venirea lui pe lume, imaginea insasi a duplicitatii si a minciunii, a inselaciunii si a tradarii.

Cititi si Galeria mea de nihilisti 3: Leonid Andreev, apostolul autodistrugerii…

Nimeni, in Occident, nu a acordat nici cea mai mica atentie acestui strigat de ajutor al lui Leonid Andreev. E adevarat ca Revolutia e un cuvant atat de frumos, ca pana si cei care il denatureaza beneficiaza de toata indulgenta. Istoria se repeta cu o dezarmanta naivitate. Si s-ar parea ca de fiecare data acei care cad in capcana sunt intelectualii ori cei care se pretind ca sunt. Lectura lui Leonid Andreev le va deschide oare ochii? Nimic mai putin probabil.