Georg Christoph Lichtenberg, cel atat de pretuit de Schopenhauer si de Nietzsche, isi sfatuia cititorii sa isi invete spiritul cu indoiala, iar inima cu toleranta. Nu ne-am putea gandi la un sfat mai bun ori mai dificil de urmat.
Indoiala, ca si toleranta, necesita o forta a sufletului putin obisnuita. Ajungem spontan in situatia de a judeca si de a condamna. Din zori si pana in seara ne comportam ca niste justitiari. In cosmaruri, printr-o dreapta reintoarcere a lucrurilor, suntem convocati inaintea unor tribunale imaginare. Vietile noastre nu sunt decat un interminabil si lamentabil proces. Uneori victime, alteori calai, ne aflam permanent in cautarea unui zeu caruia sa ii sacrificam ce iubim si ce blestemam mai mult, prea miopi pentru a vedea ca e acelasi lucru.
Cu mult inaintea lui Lichtenberg, deja Lao Zi isi avertiza discipolii:
Cel ce vrea sa ajunga la adevarul intreg, spunea el, nu trebuie sa se ingrijeasca de bine si de rau. Conflictul dintre bine si rau este boala spiritului.
Ar trebui sa traim si sa suferim mult (ceea ce, contrar unei opinii destul de raspandite, nu e mereu acelasi lucru) pentru a intelege, in fine, ca tot ce condamnam fara drept de apel, totdeodata in noi si la altii, ceea ce detestam cel mai mult – nedreptatea, lasitatea, minciuna, arivismul… – este indispensabil. Intr-adevar, cu timpul faptele noastre rele se transforma in ceva util, precum gunoiul in pamant fertil.
Nu exista nimic bun pe lumea asta,
scria Anton Cehov,
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
care sa nu aiba vreo infamie la origine.
Un proverb vietnamez exprima aceeasi idee cu o admirabila simplitate:
Floarea de lotus infloreste doar in mocirla.
Romanii spuneau:
Trandafirii cresc printre spini.
Pe de o parte, suntem convinsi ca doar absenta absoluta a opiniilor si a sentimentelor ne va aduce pacea sufleteasca. Dar, pe de alta parte, ne place sa ne tavalim prin mocirla, iar floarea de lotus nu inceteaza sa ne minuneze.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
