Mai merg oare fetele la piscine pentru a se arata si pentru ca baietii sa fie orbiti de frumusetea lor? Tot mai putin. Ambianta erotica si frivola ce domnea candva s-a risipit ca prin farmec. SIDA in anii ’80, internetul si in cele din urma islamismul au inchis paranteza magica a anilor saizeci, cand adorabile nimfe se bronzau citind Les Cahiers du Cinéma, cand era cu putinta sa le abordezi intrebandu-le ce cred despre Lord Henry din Portretul lui Dorian Gray. Ele erau atente sa nu treaca nici neobservate, nici inculte.
Burkinizarea spiritelor
Asistam astazi la o burkinizare a spiritelor mai rea chiar decat cea a corpurilor. A nu te face remarcat, iata care pare sa fie regula. In politica, precum si pe plaje. Inca mai e libertate, dar deturnata, ca si cum toti am aspira la un univers reglementat – iar reglementarile sunt tot mai insolent afisate la intrarile la piscine – asadar un gulag soft. Bikini, simbolul libertatii femeilor, a devenit aproape indecent. Iar flirtul, atat de intalnit altadata pe plaje, apare azi ca hartuire sexuala. Barbatii nu vor sa fie luati drept pradatori si nici femeile drept o prada usoara. Mai bine sa disimulam in retelele sociale specializate in intalniri sau sa o tinem tot intr-o betie.
Printese saudite in bikini
Imi amintesc de printesele saudite in bikini din Ryad sau de studentele in minijupe din Teheran: ideea de a purta burkini nici nu le trecea prin minte. Islamul nu e singur in aceasta cursa catre sclavie. Pentru ceea ce se petrece in zorii celui de-al XXI-lea secol nimeni nu e in masura sa deceleze cauzele. Dar piscinele si plajele sunt locuri ideale pentru observarea acestor mutatii. Libertatea absoluta care domnea candva si care facea totul mai atractiv a lasat locul unei anestezii generale. Privirea insasi a devenit casta: a admira perfectiunea trupeasca a unui adolescent sau a unei adolescente provoaca disconfort. Narcisismul regreseaza: slutului nu ii mai e rusine sa fie slut. Rafinamentul erotic apartine unei epoci trecute.
Piscina Deligny s-a dus
Burkini nu semnifica doar faptul ca islamizarea castiga teren, dar si ca gratia feminina se estompeaza. Acelasi fenomen poate fi observat in cinema. Si pare ireversibil. Desigur, mai exista inca exceptii si lupte ale ariergardei. Dar vremea in care tinere fete gratioase plonjau goale in piscina Deligny nu se va intoarce. De altfel, chiar si piscina s-a scufundat in Sena la sfarsitul celui de al douazecilea veac, luand cu ea mult din stralucirea pariziana si un pic din aerul de libertate care ne-a animat.
Despre piscina Deligny cititi si Confesiunea unui nihilist
Supunere si depresie
Ne mai ramane acum doar sa ne comportam ca niste copii intelepti, ca niste adulti precauti si sa simtim o falsa bucurie. Pretul de platit va fi fie aservirea la o religie straina si care nu neaparat ne vrea binele, fie o depresie generalizata. Ori cel mai probabil – cele doua laolalta!
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
