 |
| Fritz si Laura Perls |
In ultimii ani, stiintele neurologice au devenit un fel de stiinte de referinta pentru psihoterapie.
What happens on the brain level? (Ce se intampla la nivelul creierului?)
este o intrebare centrala. Stiintele neurologice sunt constranse de paradigma lor de stiinte naturale si nu trebuie sa le reprosam asta. intrebarea este mai degraba daca acei oameni de stiinta sunt constienti de reducerea fundamentala pe care o necesita abordarea lor stiintifica prin care reduc lumea vie (Edmund Husserl) la dimensiuni accesibile metodelor lor de cercetare. Din acest punct de vedere imaginea este foarte omogena, iar psihoterapeutii si psihoterapeutele au misiunea de a alege la ce oameni de stiinta fac referire si la ce oameni de stiinta nu fac referire pentru ca acestia gandesc reductionist.
Daca ar face referire la Antonio Damasio, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai creierului, care este constient de problematica fundamentala fara sa poata insa iesi din ea, ar ajunge la urmatoarea imagine: pana si inauntrul organismelor dintre cele mai rudimentare exista o abilitate de orientare care le permite sa traiasca, adica sa „faca diferenta” dintre ce le ajuta sa supravietuiasca si ce nu. in cursul milioanelor de ani de evolutie, aceasta capacitate de a face diferenta pe care o au oamenii s-a modificat pana a ajuns la o complexitate inimaginabila a posibilitatilor de orientare, care se intrunesc insa in acelasi scop si anume de a face diferenta intre ce ne lasa sa supravietuim si ce ne omoara. Printr-un joc de echipa complicat al sistemului nervos periferic, al maduvei osoase si al trunchiului cerebral / sistemului limbic / cortexului, organismul se orienteaza cu privire la starea sa si la mediul sau inconjurator. Acest joc este de asa natura incat functiile mai complexe le au la baza pe cele „primitive” si le depasesc fara a le nimici. Functiile mai vechi sunt suspendate in cele noi – in ambele sensuri ale cuvantului. Cu cat mai vechi din punct de vedere evolutiv sunt regiunile creierului, cu atat mai preocupate sunt de nevoile de baza ale supravietuirii si cu cat sunt mai tinere, cu atat mai multe componente „cognitive” sunt incluse in activitatea lor. Deci Damasio il confirma intr-un mod fundamental pe Goldstein, care sustinuse cu aproape 100 de ani in urma teoria conform careia creierul functioneaza „ca o retea” dupa reguli de tipul perceptiei figura-fond. Datorita faptului ca sistemul central nervos si sistemul periferic nervos sunt diferentiate, organismul / trupul este capabil sa se comporte complex intr-un mediu inconjurator complex si sa se imagineze in situatii virtuale fara a parasi un loc real exterior.
Despre Antonio Damasio cititi si Fantasma sau fantezie? (Episodul 3)
In cursul evolutiei Gestalt-terapiei s-a dezvoltat si o baza teoretica si metodologica larga pentru abordari psihoterapeutice. La inceputuri, aceasta s-a delimitat de psihanaliza si pe parcursul evolutiei ei contemporane (human potential movement, psihologia umanista) s-a preocupat de autoreglarea si autoactualizarea organismului si de eliberarea cathartica) de dorinte compulsive care se afla in stransa legatura cu acestea.
In acest punct as vrea sa va atentionez explicit ca nici o nevroza nu va fi vreodata vindecata prin scoaterea la suprafata a cine stie caror traume din copilarie. Vindecarea se intampla aici-si-acum prin faptul ca ne ajutam pacientul sa isi reorganizeze structurile si functiile. (Perls, ibid.).
Un acces sistemic.
Perspectivele asupra cursului vietii si abordarea hermeneutica (ideea de baza: a invata sa ne intelegem pe noi insine in totalitatea vietii noastre) au fost aduse in prim-plan in special sub influenta lui Petzold. Intelegerea Gewordensein-ului (a ceea ce au devenit) structurilor de percepere a experientelor si restructurarea experientelor au fost telurile procesului terapeutic din Gestalt-terapia integrativa. Aceasta spirala hermeneutica (a percepe – a cuprinde – a intelege – a explica) impreuna cu spirala terapeutica (a explora – a actiona – a integra – a se reorienta) de care este inseparabila au fost folosite laolalta cu ciclul de contact (precontact – orientare / reconfigurare – contact integral – postcontact) ca modele de ghidare a actiunii.
Aceste doua modalitati de abordare terapeutica, care in mod fundamental sunt foarte diferite, pot fi considerate din punct de vedere dialectic ca venind una in completarea celeilalte. Numai o modalitate de acces care cuprinde din punct de vedere terapeutic in acelasi timp atat functionalitatea organismului cat si intelegerea simturilor, poate fi corecta in a raspunde complexitatii existentei umane, care contine atat conformism cat si excentricitate, fiecare aducand propriile oportunitati si pericole.
Noi, ca terapeuti si terapeute de Gestalt-terapie, suntem in situatia aproape privilegiata de a vedea cum descoperirile stiintelor naturale moderne consolideaza si confirma ceea ce cercetatorii si ganditorii mai de demult sau mai de curand – la care se refera Gestalt-terapia mai mult sau mai putin explicit – au gandit sau au observat incat din secolul trecut. In plus, dispunem de cel mai larg acces metodologic, in care pot fi integrate cele mai variate abordari si metode de lucru psihoterapeutice, atata timp cat privesc oamenii ca pe niste fiinte a caror integritate trebuie ingrijita si aparata – sau, daca vorbim de terapia traumei – a caror integritate trebuie reconstruita.
Pe baza fundamentelor antropologice ale Gestalt-terapiei integrative este clar faptul ca terapia post-traumatica trebuie sa includa omul ca pe un intreg, cu toate dimensiunile sale. Corpului, ca baza biologica, i se acorda o importanta deosebita pentru ca in cazul unei traume – fie ea de tip 1 sau de tip 2 – este vorba mereu despre „supravietuire sau moarte”, fie ca aceasta trauma este la inceputul vietii – cand este posibila numai o orientare partiala asupra intregului si corpului pentru ca lipsesc capacitatile de simbolizare dezvoltate – fie ca aceasta trauma apare mai tarziu in viata, in situatii de extrema neputinta si neajutorare – in care regiunile mai vechi din punct de vedere evolutiv ale organismului, care au asigurat inca din vremuri preistorice supravietuirea noastra, preiau controlul actiunilor noastre si sufoca capacitatea de simbolizare pe motiv ca ar fi prea inceata. in acelasi timp, si intelegerea traumei, plasarea ei in intregul pe care il constituie viata, este de o importanta majora pentru o fiinta „condamnata” la ratiune (Maurice Merleau-Ponty), deoarece intelegerea si impresia ca lucrurile au sens sunt si ele dimensiuni ale simtului de coerenta (sence of coherence) indispensabil pentru salutogeneza.
Bibliografie
- Antonovsky, A. (1979): Health, stress, and coping. New perspectives on mental and physical well-being, San Francisco
- Antonovsky, A. (1997): Salutogenese. Zur Entmystifizierung der Gesundheit. Erweiterte deutsche Ausgabe von A. Franke, Tübingen
- Bowlby, J. (1953): Frühe Bindung und kindliche Entwicklung, Villingen (6.Auflage 2010) (E.Reinhardt)
- Bowlby, J. (2008): Bindung als sichere Basis. Grundlagen und Anwendung der Bindungstheorie, Villingen (E.Reinhardt)
- Brisch, K.H. (1999): Bindungsstörungen. Von der Bindungstheorie zur Therapie, Stuttgart (8.Auflage 2008) (Klett)
- Damasio, A.R. (2011): Selbst ist der Mensch. Körper, Geist und die Entstehung des menschlichen Bewusstseins, München (Siedler)
- Fuchs, T. (2008): Das Gehirn – ein Beziehungsorgan. Eine phänomenologisch- ökologische Konzeption, Stuttgart (Kohlhammer)
- Goldstein, K. (1934): Der Aufbau des Organismus, Haag (Martinus Nijhoff)
- Goldstein, K. (1971): Selected Papers, hrsg. von A.Gurwitsch, E.M.Goldstein- Handek, W.E.Handek, The Hague (Martinus Nijhoff)
- Hüther, G. (2001): Bedienungsanleitung für ein menschliches Gehirn, Göttingen (9.Auflage 2010) (Vandenhoek&Ruprecht)
- Husserl, E. (1986): Das Problem der Lebenswelt, aus: Die Krisis der europäischen
- „Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie”, in: Edmund Husserl, Phänomenologie und Lebenswelt. Ausgewählte Texte II, Stuttgart, 220-292 (Reclam)
- Lewin, K. (1982): Feldtheorie. Werkausgabe Bd.4., hrsg.v. Graumann C.-F., Stuttgart Bern (Hans Huber / Klett-Cotta)
- List, E. / Fiala, E. (Hg.) (1997): Leib Maschine Bild. Körperdiskurse der Moderne und Postmoderne, Wien (Passagen)
- Merleau-Ponty, M. (1966): Phänomenologie der Wahrnehmung, Berlin (de Gruyter)
- Perls, F. (1959): „Gestalttherapie und Kybernetik”, in: Perls F., Gestalt-Wachstum-Integration. Aufsätze, Vorträge, Therapiesitzungen hrsg. v. Petzold H.G., Paderborn 1980 (Junfermann)
- Petzold, H.G. (1984): „Vorüberlegungen und Konzepte zu einer integrativen Persönlichkeitstheorie”, in: ders. (Hrsg.), Integrative Therapie. Zeitschrift für Verfahren Humanistischer Psychologie und Pädagogik, 10.Jg., Paderborn, 159-189 (Junfermann)
- Petzold, H.G. (2009): „Körper-Seele-Geist-Welt-Verhältnisse in der Integrativen Therapie. Der «Informierte Leib», das «psychophysische Problem» und die Praxis”, in: Psychologische Medizin, 20. Jg., 1, 23-33
- Staemmler, F.-M. (2006): „Babylonische Sprachverwirrung? Über die vielfältigen Verwendungen und Bedeutungen des Feldbegriffs”, in: Gestalttherapie 2 / 2006, Köln, 30-62 (EHP)
- Stern, D. (1992): Die Lebenserfahrung des Säuglings. Stuttgart (Klett)
Cititi si Terapie post-traumatica si interventie de urgenta – Gestalt-terapie integrativa
Au inceput inscrierile pentru formare in Gestalt psihoterapie integrativa – vedeti aici:
- Formare in Gestalt psihoterapie integrativa
- Formare de baza sau complementara Metoda Gestalt terapie integrativa
Liselotte Nausner
este formatoare, supervizoare si coordonatoare a programului formativ de psihoterapie, metoda Gestalt terapie integrativa, din Romania.
