Sunt psihanalist. Cu alte cuvinte, citesc minti si semne. Uneori mi se spune doctor de nebuni, vraci, detectiv, deschizator de usi, scormonitor in rahat sau direct sarlatan sau escroc. Ca un mecanic auto intins pe spate, lucrez cu dedesupturile sau cu substratul: fantezii, dorinte, minciuni, vise, cosmaruri – lumea de dedesubtul lumii, cuvintele adevarate ascunse sub cele false. Eu iau in serios cele mai ciudate si mai intangibile chestii: intru in locuri in care limbajul nu poate patrunde sau se opreste – „indescriptibilul” -, si inca dimineata devreme.
Cu ce se ocupă un psihanalist
Dand alte nume durerii, ascult vorbindu-mi-se despre dorintele si vinile care ii supara si ii terorizeaza pe oameni, misterele care ard constiinta si distorsioneaza sau chiar schilodesc trupul, ranile experientei redeschise pentru binele sufletului reparat.
Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
In adancul sufletului lor, oamenii sunt mai nebuni decat ar vrea sa creada. O sa afli ca le e frica sa nu fie mancati, ca ii ingrijoreaza dorinta lor de a-i devora pe altii. Isi mai imagineaza, in mersul obisnuit al lucrurilor, ca o sa explodeze sau o sa faca implozie, o sa se dizolve sau o sa fie invadati. Vietilor lor de zi cu zi sunt strapunse de teama ca relatiile sentimentale implica, printre altele, schimbul de urina si materii fecale.
Obisnuia sa-mi placa barfa inainte sa inceapa toate astea, o conditie esentiala a meseriei. Acum am parte de o gramada de barfe, un torent de efluvii umane se scurge in mine zi dupa zi, an dupa an. Ca multi modernisti, Freud acorda un loc privilegiat resturilor; l-am putea numi primul artist al „scoaterii la lumina”, gasea o logica in ceea ce de obicei e dat la o parte. Murdara treaba sa ajungi sa cunosti indeaproape ce e omenesc.
(Fragmente din Am ceva sa-ti spun de Hanif Kureishi, Editura Humanitas, Bucuresti, 2010)
Nu voi citi aceasta carte nici macar din curiozitatea de a "cunoaste" o alta minte. Mi se pare ca mai degraba se cauta senzationalul vandabil decat a dori sa se spuna ceva veritabil. Perceptia omului dar nu a mea. Nu stiu cum este restul cartii dar nici nu-mi doresc sa aflu.
Se anunță a fi carte de ficțiune, nu itinerar de psihanaliză, de ce n-ar fi veritabilă? Și oricum, psihanaliza este ea însăși senzațională (senzorială? ��), doar s-a născut cu reputația de metodă extravagantă, pe care, nu fără osebite temeiuri, a conservat-o până astăzi, de asta e și atât de seducătoare. Eu zic că n-avem motiv să ne temem de o carte, chiar dacă nu-i împărtășim ideile. A nu o citi e una, a afirma ritos că nici nu merită citită, poate suna suspect pentru un profesionist sigur pe doctrina pe care o slujește și, ca într-o strategie de manipulare prin critică și discuție, poate produce efectul invers. Eu, de exemplu, n-aveam niciun gând s-o caut, dar acest comentariu mi-a stârnit curiozitatea : s-ar putea oare afla în această carte, aparent neserioasă, dezvăluiri care să amenințe locurile comune transmise prin tradiție și pe care societatea de profil nu le-ar putea pune la-ndoială fără ca prin aceasta să nu atace legătura implicită de fidelitate – pe verticală și pe orizontală? Probabil că nu, și că în mod dezamăgitor ☹, și această încercare va sfârși prin a se înscrie în coloană, dar să nu facem o miză (transcendentală!), din înfrânarea de la a o citi, om găsi și lucruri interesante dincolo de previzibila ușurătate a abordării.