ADHD si ”sindromul cercetatorului englez”

ADHD este definita ca fiind o tulburare neurobiologica si pare ca a devenit in ultimul timp una dintre cele mai studiate patologii ale copilului si adolescentului, ramanand totusi in continuare controversata in ceea ce priveste etiologia si interventia. Majoritatea studiilor considera ca tulburarea este innascuta si ca nu ne aflam in fata unei reactii la un eveniment (traumatic) anume.

Cercetarile in domeniu au evidentiat o functionalitate specifica si un ritm de dezvoltare diferit al anumitor zone cerebrale ale persoanelor afectate de acesata tulburare. Exista de asemenea, in cazurile diagnosticate ca fiind ADHD, neurotransmitatori in proportii insuficiente, cum ar fi noradrenalina si dopamina (acestia vor fi supliniti prin medicatie).

Menite a ne furniza o doza de certitudine, studiile mentionate nu mi-o furnizeaza insa si ma gandesc aici, de exemplu, la studiile similare privind depresia, care au corelat aceasta tulburare cu nivelurile scazute de serotonina. Ceea ce nu s-a putut stabili insa cu exactitate este legatura de cauzalitate, ce a fost mai inainte, depresia sau nivelul scazut de serotonina. Cu alte cuvinte daca depresia ca tulburare determina niveluri scazute de serotonina sau invers, nivelul scazut de serotonina secretat de organism duce la ceea ce definim drept depresie. Nu se cunoaste de asemenea cu exactitate modul in care intervine serotonina in reglarea depresiei, de ce medicatia nu functioneaza in toate cazurile si de ce depresia nu se remite odata cu suplinirea nivelului de serotonina. Si ma intreb, asadar, ce a fost mai inainte, ADHD sau nivelul scazut de noradrenalina si dopamina? Este acest deficit de neurotransmitatori una dintre cauzele tulburarii sau efectul sau?

Cititi si ADHD: Diagnostic sau supradiagnostic? 

Referitor la faptul ca ADHD este considerata o tulburare innascuta fara legatura cu reactia la un anumit eveniment, dar si la aspectul ca in tulburare sunt implicate functionalitati si ritmuri de dezvoltare specifice ale diferitelor zone cerebrale, imi vine in minte notiunea de “mediu de dezvoltare” si felul in care studiile privind natura si calitatea experientelor primare au relevat modul in care mediul modeleaza functionalitatea, dar si structura sistemului nervos. In acest sens Daniel J. Siegel vorbeste despre “neurobiologia interpersonala”, iar psihanalista Sue Gerhardt numeste bebelusul “copilul neterminat”.

Exista la nastere zone cerebrale care nu sunt dezvoltate si care se dezvolta aproape in totalitate dupa ce copilul a fost adus pe lume (de exemplu cortexul orbitofrontal), in functie de schimburile pe care acesta le are cu mediul. Reactiile la stres ale bebelusilor tind sa se “cronicizeze” pana la varsta de 4 luni, ceea ce inseamna ca un subiect care a intampinat niveluri ridicate de stres pana la varsta mentionata va tinde sa mentina tiparul indiferent de mediu, anterior acestei varste tiparul fiind reversibil. Aceste tipare cronice de reactie la stres vor determina pe mai departe niveluri ridicate de cortizol in organism. Cortizolul ridicat a fost legat de activitatea intensa din lobul frontal drept, zona specializata in procesare stimulilor noi care distrag atentia. Poate de asemenea afecta hipocampul si abilitatea de a recupera informatii si abilitatea cortexului prefontal de a gandi si de a gestiona comportamentul.

Nivelul ridicat de stres al unui bebelus pana la varsta de 4 luni nu este necesar sa fie determinat de situatii dramatice de viata, ci si de ceea ce, de exemplu, dr. Allan Schore a numit “abandon proximal” (parintele prezent fizic, dar absent emotional), Winnicott a numit lipsa unei “experiente suficient de bune” si a unei “mame suficient de bune”, iar Bion – lipsa “capacitatii de reverie “ a mamei.

Aflati Ce este ADHD?

In alta ordine de idei, studiile privind ADHD au subliniat o crestere alarmanta a acestei tulburari. Astfel studii efectuate in diverse state au aratat o crestere de aproape 25% a diagnosticelor in anul 2010 fata de anul 2001 (ma intreb care este situatia in 2017). Convingerea mea este ca aceasta crestere este una “artificiala”, in sensul in care exista o supradiagnosticare,

De cum vom avea un medicament pentru violenta, violenta va fi o boala, 

iar noi, nu-i asa, avem si medicatia), iar pacientii urmeaza sa ia tratament in urma unor consultatii de maximum 30 de minute, timp in care povestile lor de viata nu sunt investigate, nu sunt auzite, nu sunt luate in considerare, astfel de pacienti nu au “istorie”, nu au “poveste” personala.

Odata cu cresterea prevalentei acestei tulburari au crescut, asa cum este si firesc sa se intample, studiile privind diversele aspecte implicate, situatie care, ma gandesc, ar trebui sa aduca un plus de lamurire si clarificare in aceasta zona, mai mult decat au facut-o studiile anterioare, sau macar sa traseze noi directii de cercetare.

Cititi si ADHD-ul intre ignoranta si stigmat 

De curand am citit un articol despre un studiu care abordeaza legatura dintre medicatia prescrisa copiilor cu ADHD si tulburarile de somn. Autoarea articolului (care preia un studiu efectuat de catre un psiholog), este editor freelancer specializat in sanatate, stiinta si tehnologie, iar increderea cititorului ar trebui sa vina ca urmare a faptului ca aceasta a scris pentru National Geographic News, Scientific American Mind, New Scientist, Psychology Today, CBS News si altele. Scrie despre o arie larga de subiecte, incluzand neurologie, neurostiinte, psihologie, gandirea la animale, schimbarile climatice si tehnologie in domeniul sanatatii. Este, asa cum se prezinta, “mama” a trei pisici. (?!)

Autoarea ne informeaza ca, potrivit unei analize a unor studii aterioare, anumiti copii cu ADHD care iau medicamente stimulante pentru afectiunea lor pot dezvolta probleme de somn. Cercetarea analizeaza 9 studii anterioare incluzand 246 copii si adolescenti (deci o medie de 27 de subiecti / studiu!), care abordeaza relatia dintre medicatia in ADHD si somn. Aici trebuie sa intervin si sa spun ca medicatia prescrisa in ADHD cuprinde doua tipuri de tratament, anume cel cu rol stimulant (la care se refera si studiul mentionat), in care intra Adderall, Concerta si binecunoscutul Ritalin (dar si altele) si cel non-stimulant cum este Straterra. Stimulantele sunt medicamente de tipul amfetaminelor si, desi exista de multi ani pe piata, au fost tari care le-au interzis din cauza riscului de dependenta si a efectelor secundare. Ritalinul se foloseste de la mijlocul anilor 1950 în tratarea afecțiunilor cum ar fi sindroamele de depresie, oboseala și narcolepsie (tulburare de somn caracterizata prin dorința incontrolabilă de a dormi,somnolență excesivă în timpul zilei).

Revenind la studiu, imi pare ca ma aflu in fata “sindromulului cercetatorului englez”, cel care produce studii de genul

bărbaţii devin alcoolici în proporţie de 99%, din două motive: fie sunt casatoriti, fie nu sunt casatoriti.

Cititi si ADHD la Arad: Inca un caz de discriminare in scoala

Cu alte cuvinte nu inteleg de ce sa faci o cercetare (ce subsumeaza alte 9 studii anterioare) care sa demonstreze faptul ca o medicatie care este prescrisa si pentru narcolepsii, adica pe scurt este menita sa impiedice indivizii in cauza sa adoarma, produce tulburari de somn la copiii diagnosticati cu ADHD care iau astfel de medicatie? Concluzia studiului (care sa fi fost alta?) a fost ca persoanele aflate sub tratament stimulant au nevoie de un timp mai indelungat pentru a adormi, dorm pentru perioade mai scurte de timp si in general nu dorm atat de bine ca cei care nu iau medicatie.

Se estimeaza ca in America 3,5 milioane de copii primesc medicatie pentru ADHD.

Oricum studiile anterioare au avut rezultate contradictorii, ne spune tot autoarea acestui studiu. Unele studii au dus la concluzia ca acesti copii au in urma medicatiei un somn mai prost in timp ce alte studii au condus la ideea ca somnul lor a fost mai bun. Autoarea studiului mai spune ca aceasta nu inseamna ca medicatia ar trebui intrerupta, pentru ca are beneficii reale (si mentionez, de scurta durata).

Aflam ca mai degraba aceste cercetari ar propune ca “parintii pot fi sustinatorii / avocatii copiilor lor“ daca acestia au probleme de somn. Parintii pot discuta problemele de somn ale copiilor cu pediatrii si pot obtine recomandari de la doctori sau psihologi daca au probleme de somn. Parintii de asemenea ii pot ajuta pe copii sa adoarma prin stabilirea unei rutine de seara cum ar fi povestile. Ma intreb totusi, daca problema este indusa sau accentuata pe cale chimica, ce rezultate ar putea avea aceste interventii?

Autoarea studiului este Katherine M. Kidwell – psiholog candidat la doctorat la Universitatea Nebraska – si poate ca aici avem un raspuns la necesitatea intreprinderii demersului de cercetare!

Cititi si Protestul elevilor impotriva colegului cu nevoi speciale: cine pe cine discrimineaza?

Sursa: https://www.livescience.com/52881-adhd-medications-harm-kids-sleep.html
Foto: https://www.jillcarnahan.com/2011/08/16/balancing-your-brain-chemistry-testing-and-treating-neurotransmitter-imbalances/, https://fineartamerica.com/featured/mother-and-baby-portrait-drawing-kate-sumners.html, http://www.rappspharmacy.com/benefits-customized-medication-packaging-system/,  https://www.ronitbaras.com/family-matters/parenting-family/ritalin-the-easy-way-out-of-adhd/