Ma simt apropiat de Thomas Bernhard: si el apartine, de asemenea, Internationalei Dezvrajitilor. El incarneaza cea mai izbutita figura a denigratorului si, in acelasi timp, nu se lasa niciodata pacalit de propriile-i sarcasme. Gandindu-ma la el, ma intreb daca nu cumva orice mare scriitor sfarseste, invariabil, in pielea unui umorist. Timpul trece ineluctabil si nu mai suntem capabili sa ne luam balbaielile in serios, ori voluptatile, elanurile, pasiunile, convingerile noastre ni se par grotesti, iar grotescul ni se pare placut.
Cititi si Amiel sau coma elvetiana
Vedeti dumneavoastra, spunea Thomas Bernhard, nimic nu rezista unui examen cat de cat constiincios: nici demnitatea careia ii sacrificam placerile noastre, nici placerile carora le sacrificam demnitatea noastra. Numai o ironie universala ar fi potrivita, dar Dumnezeule, cat ne mai zbatem pentru a ajunge aici! Orice fleac ne deranjeaza, impasibilitatea e rezervata cadavrelor. Aceasta rigiditate cadaverica, dupa cum spunea Thomas Bernhard, ne atinge viata spirituala – expresia prostiei vesele – cu mult inaintea mortii noastre. Suntem, pe scurt, doar biete automate iresponsabile care repeta stupiditatile si profesiunile de credinta inscrise in neuronii nostri din vremea copilariei, care ar putea sa se transforme in timpul tineretii, pentru ca apoi sa dispara intr-un ritm nebun.
Ne incepem viata cu Freud si ne-o incheiem cu Pavlov. De unde si caracterul stereotip a tot ce intreprindem, a tot ce percepem. Pe acela care arunca in aer aceste stereotipii il numim geniu. Pe acela care nu le suporta, il inchidem. Pe acela care viseaza sa le transforme, il intitulam revolutionar. Dar stim bine ca geniul, nebunul, criminalul sau revolutionarul sunt alte si alte clisee, putin mai originale si mai indigeste decat cele comune, dar la fel de indispensabile bunului mers al umanitatii. Aceasta cursa catre neant, cu ce rimeaza ea oare? E cu adevarat o nebunie sa vrei sa i te sustragi? Ar trebui sa ne bucuram intr-adevar pentru ca trebuie sa purtam banderola, inca patata de sange, smulsa de la un alergator de fond epuizat?
Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
