Tuturor celor care aspira sa devina mari scriitori – prea multi, dupa parerea mea, si mai ales prea pretentiosi, le reamintesc bucuros trasaturile de caracter care, dupa Marcel Proust, le permit daca nu sa devina, cel putin sa emita pretentii:

Cititi despre Marcel Proust si farmecul veninos al Albertinei

1. Insomniile. Cioran credea aidoma: noptile albe de la Sibiu i-au deschis ochii si i-au permis sa escaladeze culmile disperarii.
2. Lenea. Fugiti de scriitorii care se aseaza la birou la ora opt dimineata si nu se ridica inainte de ora 18. Acestia si-au ratat cariera de functionari.
3. Dozarea efortului. Nu va exploatati niciodata la intregul potential! Lasati-o balta! Scriitorul nu e un antrepenor, ci un tacanit.
4. Inexactitatea. Lasati precizia, exactitatea oamenilor de stiinta. De altfel, inexactitatea ne conduce pe o cale mai sigura la adevar decat o face obiectivitatea.
5. Pasiunile. Oricare ar fi ele, cu deosebire cele sexuale, pasiunile sunt unica hrana pentru opera voastra.
6. Nevralgiile. Nu exista nici un mare scriitor care sa nu fie hipocondriac sau depresiv.

   
7. Egoismul. Trebuie sa fii in stare sa faci moarte de om pentru a-ti desavarsi proiectul. Freud credea la fel. Ma voi abtine de la a-l cita spre a evita capcanele care strica totul: pedanteria si chiar eruditia, despre care Proust spunea ca e intotdeauna doar o fuga cat mai departe de viata noastra. Universitatea ucide literatura mult mai sigur ca cenzura.
8. Tandretea pasionala. Niciodata apa calduta!
9. Nervozitatea excesiva. Va poate face execrabil, asocial si chiar de rea-credinta. Ce conteaza!
10. Un strălucit exces al facultatilor intelectuale. E de la sine-inteles ca aceasta este conditia sine qua non. Vreme in care nu vom uita vreun moment ca o carte nu e un salon de ceai unde barfesc fetele batrane, ci un bordel de la care iesi beat, sastisit, dand pe dinafara.

Interludiu: Proust farsor

In plus, sa ne ingrijim de viciile sau de greselile noastre. Acest dragut de Marcel profana imaginea mamei sale in bordelurile pentru barbati, se arata crud fata de animale – episodul sobolanilor povestit de Painter e halucinant – si ii platea pe criticii de la Figaro si Revue des Débats ca sa aiba articole pe prima pagina.

Pentru a fi sigur ca ii vor fi favorabile, isi scria singur criticile, comparandu-se cu Dickens pentru a-si asigura vanzari bune.

In concluzie, marii scriitori sunt si niste huligani din soiul cel mai rau. As spune ca asa si trebuie sa fie.

Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii 

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor

Foto: proust-ink.com