Bullying-ul – factor favorizant al bolilor psihice

In cadrul societatii de azi omul a dezvoltat tot mai mult atributele individualitatii, indivizii tind sa se faca remarcati, sa isi exercite unicitatea, sa se detaseze de grup. Daca pana acum ceva vreme grupul constituia un cadru esential pentru ca oferea sentimentul de protectie si securitate, in momentul actual grupul a pierdut ceea ce il facea esential, si anume supravietuirea. Totusi nu vorbim despre dizolvarea principiilor psihologiei sociale, ci despre modificarea lor in acord cu necesitatile oamenilor.

Foto: verywell.com

Individualizarea are efecte inca din perioada copilariei timpurii, iar tot mai adesea observam dezvoltarea unei agresivitati care se dezvolta tot mai mult. Acest fenomen a inclus un nou termen pentru a descrie manifestarile violente ale unui individ sau ale unui grup asupra celorlalti, si astfel bullying-ul arata tocmai expunerea repetata a unui copil (pentru ca vorbim despre evolutia lui la varste fragede) la agresiune verbala sau fizica. Situatia dezvoltandu-se atat de mult, a avut nevoie de un suport concret care sa evidentieze motivatiile, procedeele si mai ales efectele acestor acte.

Bullying-ul reprezinta o actiune repetata cu caracter violent indreptata spre o persoana. Aceste manifestari se observa cel mai bine in interactiunile copiilor, iar de la o vreme acest fenomen a luat amploare, fapt ce a dus la analizarea mult mai atenta a efectelor pe care le are bullying-ul in dezvoltarea, mai ales psihica, a viitorului adult. Recent s-au realizat studii care confirma faptul ca in urma bullying-ului copilul dezvolta un plan propice de dezvoltare a anumitor instabilitati psihice care mai apoi se pot concretiza in afectiuni sau boli concrete ce necesita tratament medicamentos la varsta maturitatii. In jurul varstei de 8 ani se pare ca efectele actiunilor agresive conduc la un risc crescut de depresie si la o posibilitate mai mare spre manifestari suicidare, performanta scolara si stima de sine scazute.

Citeştedespre

Acest studiu se evidentiaza prin perioada mare de analiza a participantilor. Incepand cu varsta de 8 ani copiii sunt periodic asistati si analizati, pana la varsta de 29 de ani, astfel incat datele ulterioare sa fie cat mai concludente. Pe langa chestionarele completate copiilor care agreseaza sau sunt agresati, parintii si invatatorii sunt inclusi un realizarea acestui studiu.

In urma rezultatelor participantii au fost divizati in patru grupe:

copii care nu au fost agresati si nici nu au agresat;
copii care au fost frecvent victima a bullying-ului dar nu au agresat alti copii;
copii care au agresat dar nu au fost victimele agresiunii;
copii care au agresat si totodata au fost victimele agresiunilor;

Astfel se observă că efectele bullying-ului vizeaza toate grupurile, atat cele implicate, cat si cele care doar asista. In mod logic cei care au fost supusi unor astfel de experiente doar episodic sunt predispusi spre a dezvolta afectiuni usoare. 20% din cei care devin agresori ajung sa aiba probleme psihice care necesita tratament medical, fie in adolescenta, fie in perioada de maturitate imediar apropiata adolescentei, iar 23% din cei care au fost suportat astfel de tratamente sociale in mod frecvent au nevoie de ajutor de specialitate, in speta de tratament psihiatric.

Ca reactii frecvente se observa o sublimare a starii de neputina si a stimei de sine in activitati autodistructive, ca de exemplu consumul de alcool, droguri ducand pana la sinucidere, caz in care tulburarile psihice contribuie la instalarea depresiei. Implicarea sociala a acestor persoane scade in mod sistematic, izolarea se afla printre primele semne ale unui dezechilibru in cadrul interactiunilor cu ceilalti, apoi performanta scoalara scazuta, lipsa de initativa, scaderea atentiei, vulnerabilitatea emotionala care poate fi somatizata si poate conduce la aparitia simptomelor fizice.

Cititi si Cyberbullying. Bullying si suicid

Ca solutie de lunga durata se are in vedere preventia actiunilor agresive in mediul social al copiilor, primul pas il reprezinta analizarea cadrului familial. De cele mai multe ori copiii au o atitudine distincta intre casa si scoala. Acasa fie sunt foarte cuminti, iar la scoala isi manifesta agresivitatea sau vicervesa. Cand familia pune presiune asupra copilului si ii creeaza frustrari, cel mai adesea acesta are tendinta de a se elibera la scoala, acolo un factorii matern si patern nu mai sunt prezenti, nu mai cenzureaza, nu mai pot pedepsi. Familia inducand un cadru foarte strict de raportare, de multe ori lipsit de afectiunea necesara, copilul alege sa se razbune pentru a compensa satisfacerea nevoilor afective.

Atitudinea pasiva fata de actiunile violente poate fi de asemenea dezvoltata tot in familie, daca parintii aplica un mod de corectie strict si ii inoculeaza copilului sentimentul de inferioaritate, acesta va duce mai departe cele deprinse acasa si in comportamentul sau social si va accepta umilinta, nu va riposta pentru ca exista o anumita plafonare, obisnuita pe care se pliaza actiuni similare.

De aceea este foarte imporanta analiza mediului familial in preventia bullying-ului, pentru ca mediul social ar trebui sa se impuna ca un cumul de norma unanim acceptate care reglementeaza o interactiune echilibrata. Este ceea ce psihanaliza numeste Supraeu, anume acele rigori externe care trebuie internalizate pentru a face posibila socializarea si integrarea in grupuri mai mari decat cel familial. Insa cand parintii nu stabilit un raport echilibrat cu copilul, atunci influenta Supraeului este perceputa diferit, fie nu este luata in considerare, fie este incalcata intentionat pentru ca puterea exercitata de acesta este insuficienta pentru a domoli conflictele psihice. Iar conflictele spihice infantile, lasate sa evolueze si sa se alimenteze emotional conduc la ceea ce numim boli psihice.

Cititi si vedeti in continuare Bullying sau despre hartuirea copiilor

Sursa: https://jamanetwork.com/journals/jamapsychiatry/fullarticle/2472952