Gandirea pozitiva… Ati simtit vreodata ca aveti o zi proasta in care nu aveti energie, nici chef de munca sau de scoala si va simtiti deprimat? Apoi sa va spuneti ca trebuie sa ganditi pozitiv si sa nu lasati gandurile negre sa va intunece dispozitia?

Cu totii am fost bombardati cu sfaturi de genul “Zambeste!”, “Gandeste pozitiv!”, “Nu lasa gandurile negative sa te influenteze!”, cand am avut o stare dispozitionala mai proasta in care gandurile si emotiile asa-zis negative isi faceau fagas in mintea noastra. Se pare insa ca aceste sfaturi de gandire pozitiva, aplicate pe termen lung, nu fac bine sanatatii psihice.

Gandirea pozitiva este si buna?

Un nou studiu publicat in Journal of Personality and Social Psychology la care au participat 1 300 de adulti, a analizat relatia dintre acceptarea emotiilor negative si sanatatea mintala. Rezultatul a fost acela ca oamenii care, in mod obisnuit, isi accepta emotiile negative experimenteaza, de fapt, mai putin acest tip de emotii, ceea ce duce la o sanatate psihica mai buna. Sentimentele de dezamagire, tristete sau resentiment provoaca daune mult mai mari persoanelor care au tendinta sa se apere impotriva lor prin negare sau autocritica.

Cititi si Boala psihica genereaza mai multa nefericire decat saracia

Se pare ca felul in care reactionam la propriile emotii negative are un rol determinant pentru starea noastra de bine, explica coordonatorul studiului, Brett Fort, profesor de psihologie asistent la Universitatea din Toronto.

Persoanele care accepta aceste emotii fara sa se condamne sau sa incerce sa le schimbe, reusesc sa faca fata stresului cu mai mult succes,

conchide Fort.

Cercetatorii au coordonat trei studii, in total, in care s-a tinut cont de variabile precum varsta, sexul, statutul economic, precum si alte criterii demografice. La primul studiu au participat 1 000 de persoane carora li s-a cerut sa spuna in ce masura sunt de acord cu afirmatiile de tipul

Imi spun ca nu ar trebui sa simt ceea ce simt.

Cei care au raspuns ca se simt rau in legatura cu faptul ca au experimentat emotii negative au inregistrat un nivel mai scazut al starii de bine. Al doilea studiu a avut 150 de participanti care au fost dusi intr-un laborator si supusi unui interviu-fulger pentru un job, avand doar cateva minute la dispozitie sa se pregateasca inainte de inceperea interviului. Dupa incheierea lui, participantii au trebuit sa isi evalueze emotiile experimentate pe parcursul interviului. Rezultatele au aratat, din nou, ca aceia care au incercat sa evite emotiile negative (precum ne invata cu asiduitate gandirea pozitiva) au inregistrat un nivel ridicat al distresului emotional. Al treilea studiu a cuprins 200 de persoane carora li s-a cerut sa scrie despre cele mai stresante experiente pe care le-au avut in ultimele doua saptamani. Sase luni mai tarziu cei care s-au simtit rau in a exprima sentimentele si gandurile negative au inregistrat mai multe tulburari de dispozitie decat cei care si-au acceptat trairile.

Cititi si Pledoarie pentru melancolie

Gandirea pozitiva, fericirea si sanatatea mintala

Vedem cum acceptarea propriilor trairi, mai ales a celor intunecate, contribuie la starea de bine a sanatatii noastre psihice. Cu alte cuvinte, imperativele pe care ideologia de astazi le vehiculeaza si care indeamna la fericire si gandire pozitiva nu fac decat sa ne alieneze si sa ne impiedice sa ne ascultam si sa ne acceptam pe noi insine. Putem vorbi despre o fixatie a societatii noastre, aceea de cautare maniacala a fericirii. Acest deziderat nerealist implica negarea, evitarea sau clivarea afectelor puternice care antreneaza mecanisme psihice de aparare arhaice si care stau in calea unei sanatati mintale satisfacatoare. Tristetea, furia, invidia, uneori ura, reprezinta trairi prezente in fiecare dintre noi. Negarea sau evitarea lor potrivit preceptelor gandirii pozitive nu le va face sa dispara, ci, dimpotriva, ele vor reveni si vor lovi cu o forta uimitoare impotriva careia, daca nu dispunem de mecanisme de aparare adecvate, vom ceda. Simptomele psihice sau somatice reprezinta doar unul dintre efectele acestei capitulari.

Sursa: bigthink.com

Alexa Bîtfoi

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii.

Toate articolele acestui autor