Doi barbati, in fata unui foc, dupa o zi grea de munca la constructia unei imprejmuiri din piatra. Doua portii de pot noodles si modul specific al fiecaruia de-a manca. Unul din ei infuleca mancarea aproape cu ura, in timp ce celalalt si-o savureaza dupa ce-a adaugat tacticos un pliculet de sare.
Tensiune sexuala intre cei doi si priviri furise, dar nu numai, o imensa senzualitate concentrata asupra intregii lumi din jur. Taramul binecuvantat (God’s Own Country), in regia lui Francis Lee, transforma scenele de viata cotidiana in evenimente pline de suspans, in trairi intense sau contemplari tandre.
Se intampla de fapt atat de multe in God’s Own Country, cu toate ca viata la ferma din Yorkshire asupra careia se centreaza filmul este aparent lenta si oranduita in mod previzibil dupa anotimpuri si muncile grele care trebuie mereu indeplinite. Pentru tanarul fermier Johnny Saxby, viata la ferma familiei (bunica Deirdre si tatal Martin Saxby sunt interpretati de excelentii veterani BBC Gemma Jones si Ian Hart) este la inceput insuportabila, un sir lung de zile monotone de truda care atata in el o violenta de lup tanar si imatur. Existenta lui Johnny insa se schimba in mod radical cand la ferma vine sa munceasca un roman cu o privire patrunzatoare si intunecata. Desigur, filmul este fara doar si poate un romance intre cei doi protagonisti (multi l-au comparat cu Brokeback Mountain), iar povestea de dragoste se construieste in mod treptat, la inceput dureroasa si viscerala, apoi calda si induiosatoare. Este o poveste de dragoste de fapt extrem de clasica, ce incepe cu o tensiune intre cei doi indragostiti, continua cu o idila, escaladeaza intr-un conflict si sfarseste printr-o impacare dramatica si sentimentala. Dar filmul lui Lee imbogateste in mod inteligent formula clasica. Cei doi protagonisti sunt complecsi si interiorizati, iar gesturile lor si relatiile cu lumea inconjuratoare sunt surprinzatoare si speciale.
Cititi si Ce facem cu heterosexualii si homosexualii – si casatoriile lor?
Povestea de dragoste atent dozata este dublata de un coming of age al protagonistului britanic, Johnny Saxby interpretat cu o furie vulnerabila de Josh O’Connor (care a aparut recent in serialul de televizuine The Durrells). Personajul muncitorului roman (interpretat expresiv de Alec Secareanu) este nuantat si sensibil, evitand stereotipizarea. Desigur, filmul poarta cu sine si un mesaj social si un discurs LGBTQ, dar acestea se constituie ca un subtext bine grefat, nefiind proiectate in mod ingrosat si tezist.
Titlul ales pentru film este categoric relevant, caci God’s Own Country (o denumire adesea folosita pentru a desemna Yorkshire) este fara indoiala si o poveste de dragoste intre regizor si nordul Angliei. Amestecul din peisaj dintre duritate, pe de-o parte, si natura glorioasa, pe de cealalta, aminteste foarte bine de descrierile lui Emily Bronte din Wuthering Heights (evocate acum cativa ani in filmul realizat de Andrea Arnold, ce este asemanator cu God’s Own Country in reprezentarea corporalizata a peisajului). Exista ceva in mod fundamental britanic in filmul lui Lee, ceva intens si primordial, de pamant reavan si frig muscator, ce aminteste nu numai de Wuthering Heights (ce evoca in mod direct Yorkshire), dar si de atmosfera din cartile lui Thomas Hardy. Interesant este ca filmul incepe cu o sfasiere dureroasa ca aceea din Jude nestiutul, dar aluneca treptat intr-o tandrete pastorala precum cea din Departe de lumea dezlantuita. Sfarsitul filmului, poate usor supralicitat, este cald si optimist, dar, in cele din urma, in ton cu imnul adus de regizor celor mai frumoase lucruri marunte din adancul Angliei.
Ruxandra Visan
este conferentiar la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.
