Cravata, geanta si pantoful, de la Freud incoace

Un cuplu merge in fata mea pe trotuar. Se ciondanesc. Se pare ca doamna obisnuieste sa mearga pe strada cu geanta deschisa. Imi reamintesc brusc de momentul in care am intrerupt prima transa de terapie psihanalitica si mi-am “pierdut” umbrela. Desigur ca la acest moment ma gandesc cu amuzament la simbolismul umbrelei pe care o purtam cu mine. Caci de la Freud incoace, mai exact din 1899 cand acesta publica prima editie a cartii Interpretarea viselor, umbrela, datorita aspectului sau, cat si a modului in care se deschide, devine unul dintre simbolurile falice. Evident că umbrela are si functie de ”protectie” de vreme rea, dar asta nu schimba cu nimic situatia, din contra.

Pun capat asadar sedintelor de terapie, iar saptamana imediat urmatoare, in ziua de luni, in loc sa ma indrept catre cabinet asa cum faceam de un an si jumatate, ma urc in primul taxi si ma indrept catre casa. Si, ca in sincronicitatea lui Jung, ploua, iar eu am cu mine umbrela pe care o asez jos la picioare, ca sa nu-mi ud hainele cu apa de ploaie care siroia din ea. O privesc si imi repet in minte

sa nu-mi uit umbrela… sa nu-mi uit umbrela, 

lucu pe care il mai repetam inca privind cum se indeparteaza taxiul cu umbrela mea cu tot! ”A pierde” are multe intelesuri, la fel cum ”a uita” este mai putin banal decat ne imaginam majoritatea. Psihanaliza le numeste ”acte ratate”, la prima vedere evenimente banale, dar care au pentru aceasta un inteles latent si reprezinta fenomene cu sens, chiar daca acest sens este unul inconstient. Nu este o intamplare evenimentul cu umbrela. Este o intamplare cel cu geanta? Ce simbolizeaza oare geanta unei femei?

Caci totul este semn si orice semn este purtator de sensuri.

Cum spuneam, de la Freud incoace, tot ce este obiect lung, bete, arme ascutite (cutite, pumnale, sulite…) reprezinta membrul masculin si are interpretare falica. Oare ce vor sa spuna panopliile unora? Cum se inzestreaza si mai ales cu ce se inzestreaza baietii la varsta copilariei in jocurile lor razboinice, cand folosesc

lansarea de sageti, bataia de dragul jocului, lansarea de pietre; cand sunt mai mari, le place sa faca legi, sa stabileasca regului, pe care insa, in jocurile preferate, le incalca.

Se transforma apoi, la maturitate, sabia de jucarie in atribut falic si simbolurile masculinitatii sunt peste tot: cea mai tare masina, cu multi cai putere, care sa-i depaseasca pe toti ceilalti masculi cu masinile lor prapadite, zanganitul cheilor acesteia, invartite pe degetul aratator; cel mai gros portofel; statutul social recunoscut, o functie de putere, director, sef sau macar sefulet; cea mai misto gagica, castigata nu ca urmare a faptului ca este o interesata cum am putea crede, cat ca urmare a faptului ca barbatul cu toate aceste atribute falice pare mai barbat decat restul. Si apoi ”sabiuta de lemn” devine pur si simplu putere, control, stapanire, dominanta si nu de putine ori agresivitate.

Cititi si Conceptul de „falus” in teoria lacaniana

Ei bine, si cu femininul cum ramane? De exemplu, de la Freud incoace, camerele diferitelor imobile care ne apar in vis reprezinta de obicei femei (desi pot exista diferente majore de semnificatie si diferitele camere sa corespunda diverselor nivele ale psihicului sau sa redea starea sinelui) si este interesant desigur daca o camera este ”inchisa” sau ”deschisa” iar ”cheia” acestora este evidenta. Pentru Freud

visul de a trece in fuga printr-o serie de camere este un vis de bordel sau harem.

Simbolistica feminina este logic legata de continere, de a cuprinde, de a tine in interior, de a proteja, dar si de a ascunde de restul lumii si, in extremis, de a sufoca. Nu asa sunt si jocurile la care participa fetele in copilarie? Se tin de maini una cu cealalta, ”prinzand in interior” o jucatoare, se dispun intr-un cerc care se strange apoi elibereaza si jocul se reia. Asadar cutiile, casetele, sipetele, cuferele, dulapurile, sobele si orice tip de recipient sau cavitate, simbolizeaza pantecul sau sexul feminin.

Si uite asa deschidem si geanta Pandorei. Caci geanta este nelipsitul accesoriu al femeii moderne, geanta de firma, nesfarsita ca Groapa Marianelor, mica si discreta cat sa cuprinda strictul necesar, de piele sau imitatie, asortata la pantofi, ponosita si uzata sau doar parte dintr-o mare colectie de genti, total nesemnificativa ca pret sau sfidator de scumpa, deloc impodobita sau extrem de garnisita cu lac, strasuri, lantisoare si esarfe. Geanta femeii simbolizeaza la un nivel vaginul si organele sale genitale si pare sa fie insasi identitatea feminina. In geanta unei femei se gaseste totul: actele, banii, fotografia cu sotul si copilul, absorbantele si anticonceptionalele si, mai presus de toate, mijloacele sale de seductie si frumusetea, rujul, parfumul, fondul de ten, rimelul.

Deloc intamplator, o femeie mare amatoare si colectionara de genti are o atitudine identica si fata de… pantofi. Ne reamintim desigur de unul dintre personajele feminine ale politicii autohtone, care se mandrea cu colectia impresionanta de genti si pantofi si al carei slogan pe un afis electoral in cursa pentru presedintia tarii a fost ”Buna pentru Romania”.
Putem simboliza pantoful in stransa corelare cu semnificatia falica a piciorului. Vorba romanului, ”baga-mi-as picioarele”, ca inlocuitor mai soft pentru o alta expresie cu inceput identic. Dar si vorba lui Freud, referindu-se la anxietatea de castrare a fetisistului. Simbolistica este dusa la extrem in ”mersul lotusului” sau ”piciorul lotus” considerat a ingusta vaginul femeii, sporind placerea barbatului potrivit practicii de pe teritoriul Chinei, a legarii picioarelor femeilor, interzisa prin lege in 1912. Dupa o tortura ce dura cel putin opt ani, proces in care multe femei isi pierdeau viata, acestea incaltau pantofi miniaturali, nu mai lungi de 10 centimetri si fiind considerate atragatoare reuseau sa se casatoreasca.

Vedeti si Arhitectura vaginului

Pantoful are o clara semnificatie erotica si este de natura feminina, ca si recipientele iar gestul ritualic al incaltarii pantofului aminteste de actul penetrarii. Pantoful este, cum spuneam, si obiect-fetis, probabil in urma conexiunii evidente cu picioarele. In acest context al ritualului, ma gandesc la semnificatia actului din Cenusareasa si de altfel din multe alte basme, unde eroina este aleasa drept sotie in urma probei pantofului. In basme acest condur este cu totul special, mic si dragalas, de cristal, cusut tot cu fir de aur si batut cu pietre nestemate. O adevarata comoara, pasaport al casatoriei cu un print.
Sa credem ca astazi acest condur aducator de sot nu mai este asa o ”bijuterie” ca in povesti? Ei as! Astazi este ”peep toe”, din piele de crocodil sau de sarpe (poftim problema!) si are cristale Swarovski, achizitionat cu preturi astronomice. Si cum as putea uita prezenta pantofului in ritualul de nunta autohton? Furat mireasa… adus pantoful… rascumparat mireasa cu tot cu pantof!

Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Bibliografie 

• Sigmund Freud, Opere esentiale 2 – Interpretarea viselor, Editura Trei, Bucuresti, 2017
• Francoise Dolto, Femininul. Articole si conferinte. Opere (vol.6), Editura Trei, Bucuresti, 2008