Uneori, imprejurarile in care un indiid se confrunta cu diferenta dintre ceea ce el crede ca este si ceea ce descopera ca este in realitate provoaca traume intime. Autodeceptiile, faramitarile launtrice intre felul in care se viseaza subiectul si realizarea lui de sine au darul de a intretine rusinea, ca o trauma intima.
Numerosi copii suprainvestiti de parintii care visau sa-i transforme in realizatorii propriilor lor visuri dezamagite se inchipuie supraoameni, atat de mult sunt supraestimati de catre parinti. Dar cand ceea ce realizeaza ei prin forte proprii este doar corect, nimic mai mult, in loc sa fie satisfacuti, ei insisi se simt sfasiati. Tradarea visurilor lor si ale parintilor este o adevarata trauma, o rusine ascunsa:
Nu ma ridic la inaltimea stimei acordate de ceilalti si in care si eu am crezut. Sa-mi fie rusine.
In acest caz, rusinea nu este legata de esec. Numerosi baietei viseaza sa devina mari fotbalisti si, cand ajung sa accepte ca sunt doar buni jucatori, ei isi spun:
Este un esec, dar am jucat bine, o sa fac altceva de-acum inainte.
La cei apasati de rusine, reprezentarea de sine este una dezarticulata:
Eram convins ca sunt mare si iata ca ma descopar slab.
Reactiile paranoide sunt frecvente in aceasta situatie:
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Parintii mi-au impus dorintele lor. Din cauza lor sunt eu nefericit.
