8 tipuri de psihoterapie. Explicaţii pe înţelesul tuturor.

Probabil ca ati auzit discutii despre psihoterapie in care se povestea cum clientii aveau teme de facut pentru acasa, purtau dialoguri intre diferitele parti ale corpului sau in decursul sedintei psihoterapeutul aproape ca nu scotea un cuvant. Aceste metode fac parte din diferite abordări sau tipuri de psihoterapie si este important ca un potential client sa stie la ce sa se astepte de la modul in care decurge o sedinta de psihoterapie.

Dar inainte de a purta o discuţie despre tipuri de psihoterapie: client, pacient sau cum se numeste persoana care merge la psihoterapie?

>> Caută psiholog, psihoterapeut, psihiatru (care profesează în diferite tipuri de psihoterapie)

Pentru ca in psihoterapie nu este vorba despre persoane bolnave, adesea nu se foloseste termenul de pacient. In schimb, psihoterapia este un serviciu platit, deci se poate numi client, desi scoate in evidenta relatia pecuniara. Unii psihoterapeuti isi numesc clientii ”persoana in psihoterapie”, iar in felul acesta se evita ambele forme: pacient sau client. Voi pastra in continuare denumirea de client pentru ca este forma cea mai intalnita si acceptata de catre comunitatea profesionala.

Mi s-a intamplat sa aud persoane care povesteau despre sedintele de psihoterapie:

nu am facut nimic, doar am vorbit,

terapeutul tace si eu nu am ce sa spun,

terapeutul imi da teme pentru acasa si nu stiu cum sa-i spun ca nu imi place,

parca as vorbi cu un perete

si multe altele.

Este important ca atunci cand luati decizia de a incepe terapia, sa va informati care este abordarea pe care o are psihoterapeutul pentru a evita confuziile si atribuirea de insusiri negative psihoterapeutului sau chiar terapiei in sine. Dincolo de abordare, eficienta psihoterapiei s-a dovedit prin relatia care se creeaza intre client si terapeut, numita si alianta terapeutica.

Iata care sunt cele mai intalnite tipuri de psihoterapie care se gasesc in Romania la ora actuala si cum poate decurge o intalnire cu psihoterapeutul.

Psihanaliza 

Psihanaliza este o abordare profunda ce duce la restucturarea personalitatii clientului, de aceea este si o terapie de lunga durata (adesea cativa ani), cu o frecventa de cel putin o data pe saptamana pana la 3-5 ori pe saptamana. De regula, in psihanaliza (nu si in psihoterapia psihanalitica) terapeutul sta in spatele clientului, iar clientul e intins pe un divan, deci acesta nu il poate vedea si intervine rar pe parcursul sedintei, existand si momente lungi de tacere. Psihanaliza este prima forma de psihoterapie care a existat, contribuind la dezvoltarea tipurilor ulterioare de psihoterapie.

Pe parcursul sedintelor, clientii pot face asociatii libere (vor spune tot ce le trece prin minte lasand, pe cat posibil, autocenzura deoparte), vor analiza vise impreuna cu terapeutul, isi vor analiza comportamentul verbal si nonverbal şi altele, iar terapeutul va face interpretari asupra situatiilor si a comportamentelor clientului pentru a favoriza insight-ul (reactia de tipul aha!). Toate acestea si multe altele, in cadrul unui proces complex, au scopul suprem, pretentios ar spune unii, de a restructura personalitatea clientului.

Într-o discuţie despre diversele tipuri de psihoterapie poate că nu ar fi lipsit de interes să cititi si un articol despre primul tip de psihoterapie: Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii 
 

Psihoterapie existentiala analitica 

Psihoterapia existentiala analitica are ca idee centrala faptul ca noi ne construim in mod continuu idealurile si dezvoltarea, iar scopul terapiei existentiale este de a-i ajuta pe clienti sa isi reconstruiasca propriul destin, dar si responsabilizarea lor pentru actiunile ulterioare.

In cadrul sedintelor de psihoterapie existentiala analitica vor fi abordate teme precum cautarea sensului vietii, moartea, izolarea, anxietatea, libertatea, responsabilitatea si alienarea. Psihoterapeutul poate ruga clientul sa isi imagineze ca participa la propria inmormantare si sa il roage sa descrie ce ar spune persoanele prezente despre el. De asemenea, el ar putea sa reflecteze si la urmatoarele intrebari:

Ce am facut cu propria viata?,

Ce asteptari nu am indeplinit?,

Ce regret cel mai mult si care este cea mai mare nemultumire?

etc. Se pune accentul pe relatia psihoterapeut-client care este una de la adult la adult, este bazata pe respect si intelegere.

Psihoterapia centrata pe persoana 

Psihoterapia centrata pe persoana se bazeaza pe ideea ca persoana are capacitatea innascuta de a se dezvolta daca beneficiaza de un climat de respect si incredere, capacitate numita si tendinta de actualizare. Tehnica in psihoterapia centrata pe persoana se concentreaza pe nondirectivitate (a nu se intelege indiferenta!), iar terapeutul asista clientul in procesul sau de crestere aratand multa empatie.

In cadrul sedintelor de psihoterapie, terapeutul asculta activ (fara a da directii), reformuleaza ceea ce a auzit, parafrazeaza si incearca o reflectare a sentimentelor care vin din mesajul clientului. In felul acesta se ajunge la o acceptare neconditionata a clientului si la o intelegere profunda a fiintei umane, aspect ce aduce schimbarea. 

Psihoterapia Gestalt 

Psihoterapia Gestalt se concentreaza pe ”aici si acum”, pe cum se simte, gandeste si traieste prezentul clientul si foarte putin pe motivele care stau in spatele comportamentului.

In terapia Gestalt, rolul terapeutului este de a centra atentia clientului asupra senzatiilor corporale, de a impiedica intelectualizarile si verbalizarile excesive, deci pot exista momente lungi de tacere, de a orienta atentia clientului asupra limbajului corporal, terapeutul ii poate spune clientului:

Daca ochii tai ar vorbi, ce ar spune ei?,

de a ajuta clientul sa inteleaga mecanismele din spatele cuvintelor si descurajeaza formularile generale:

este greu.

In terapia Gestalt in spatele expresiei

nu pot

sta ideea

nu vreau.

Acestea sunt cateva dintre modalitatile din terapia Gestalt prin care clientul devine mai constient de sine si isi asuma responsabilitatea actelor sale.

Vedeti Shrink sau despre cum e sa fii in terapie 

Analiza tranzactionala 

Analiza tranzactionala se bazeaza pe o serie de concepte: starile Eului (Eul Copil, Eul Adult, Eul Parinte), scenarii de viata, egograme (energia continuta de Eu), tranzactii psihologice, jocuri psihologice, modalitati de structurare a timpului.

In cadrul sedintelor de analiza tranzactionala se incearca o modificare a scenariilor de viata, se evidentiaza si se intrerup jocurile psihologice, se incearca echilibrarea egogramelor prin transfer energetic de la cele mai puternice la cele mai slabe.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala 

Terapia cognitiv-comportamentala leaga gandirea persoanei de comportamentul ei si are ca tema centrala schimbarea modului de a percepe situatiile pentru a genera o modificare si in comportamentul acesteia. Conform abordarii cognitiv-comportamentale, problemele din sfera psihica sunt rezultatul gandurilor negative si a convingerilor disfunctionale, astfel incat se urmareste inlocuirea acestora cu unele functionale si realiste.

Intr-o sedinta de psihoterapie cognitiv-comportamentala se identifica gandurile negative si apoi terapeutul intervine asupra acestora prin diferite tehnici: explicarea relatiei gandire-afectivitate-comportament, informarea asupra mecanismelor anxietatii, explicarea clientilor asupra unor principii de planificare a timpului, verificarea veridicitatii unor ganduri negative automate etc. De asemenea, clientul poate avea frecvent teme pentru acasa ce constau in monitorizarea gandurilor si scrierea acestora pe un caietel special.

Psihoterapia integrativa

Psihoterapia integrativa imbina metodele din mai multe tipuri de psihoterapie considerand persoana un intreg complex si pleaca de la conceptul corp-minte-spirit. Aceasta orientare s-a dezvoltat pronind de la ideea ca nici una dintre psihoterapii nu este superioara celeilalte si incearca sa gaseasca factorul comun al tuturor orientarilor.

Asadar, in timpul unei sedinte de psihoterapie integrativa, terapeutul va avea libertatea de a alege orice tehnica pe care o va considera utila la acel moment si va crea o relatie de reciprocitate plecand de la premisa ca fiecare isi aduce contributia in cadrul intalnirii, fara a pierde din vedere rolul terapeutului.

Hipnoza 

Hipnoza nu este o orientare in sine in psihoterapie, ci mai degraba un instrument folosit de unii psihoterapeuti formati in terapia cognitiv-comportamentala si terapia eriksoniana. Exista multe mituri ce plutesc in jurul hipnozei, insa aceasta nu trebuie perceputa ca pe o manipulare, ci ca pe un mijloc de a accesa informatii si de a ajuta clientul sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta.

Intr-o sedinta de hipnoza, clientului ii este indusa, cu voia sa, o transa sau o stare asemenea somnului care poate fi descrisa mai degraba ca fiind starea dintre somn si veghe. Exista cazuri cand clientul isi aminteste sedinta si cazuri cand poate sa nu-si aminteasca nimic. In schimb, in timpul transei, psihoterapeutul poate gasi sursa unor probleme cu care se confrunta clientul si pe care le va aduce in discutie ulterior. Hipnoza este o metoda sigura pentru client si s-a dovedit a fi utila in numeroase situatii care pareau fara rezolvare.

Dincolo de numeroasele tipuri de psihoterapie, succesul unei terapii consta in relatia care se construieste intre terapeut si client, pregatirea profesionala a psihoterapeutului si increderea pe care i-o acorda clientul. In Romania, psihoterapia incepe sa fie cunoscuta si chiar cautata, de aceea este important ca potentialii clienti sa se informeze cu privire la ceea ce va presupune intalnirea cu psihoterapeutul.

Si o intrebare pentru cititorii acestei succinte prezentări a unor tipuri de psihoterapie: daca ati avea ocazia, ce tip de psihoterapie ati alege si care are fi motivele?

Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti