In preziua deschiderii Conferintei Anuale a Federatiei Europene de Psihanaliza desfasurata in acest an la Varsovia, intre 23-25 martie, am avut placerea de a face parte dintr-unul din grupurile clinice organizate de Forumul de Psihanaliza a Copilului. Grupurile clinice au fost formate din aproximativ 15 membri asezati in cerc si au fost constituite dintr-un psihanalist moderator, analistul care prezenta cazul si restul membrilor. Acest dispozitiv este unul special amenajat si, alaturi de celelalte tehnici de cadru pe care le voi prezenta in continuare, defineste ceea ce se numeste metoda teserii gandurilor / weaving thoughts. Aceasta metoda de a prezenta si de a intelege psihanalitic un material clinic se adreseaza unui grup de lucru restrans si are caracteristici proprii care o diferentiaza de alte metode de intervizare sau de supervizare in psihanaliza.

Conferinta Anuala a Federatiei Europene de Psihanaliza, Varsovia, 2018

Metoda teserii gandurilor: cum intelegem psihanalitic un material prezentat intr-un grup de lucru clinic

Metoda teserii gandurilor a fost conceptualizata de psihanalistii John Norman si Björn Salomonsson si are ca punct de plecare dinamica grupala in discutarea unui material clinic. Amenajarea speciala a cadrului ofera posibilitatea analistului care prezinta cazul si membrilor grupului sa lucreze impreuna intr-o maniera care sa aduca o intelegere profunda asupra materialului clinic. Aceasta metoda este inspirata din formularea lui W. R. Bion

ganduri in cautarea unui ganditor.

Participantii grupului reflecta si discuta asupra materialului clinic prezentat ca si cum, impreuna, ar contribui la crearea unei tesaturi formata din ganduri ce se intrepatrund, se transforma si cresc impreuna. Sarcina deloc usoara, pentru ca o reflectie si o gandire mai profunda asupra materialului prezentat poate fi distorsionata sau umbrita din cauza anumitor probleme care apar in dinamica grupala si care nu au legatura directa cu materialul prezentat.

Grupurile psihanalitice de intervizare si probleme de dinamica grupala

In supervizarea de grup exista un lider, analistul-supervizor, care are rolul de a mentine in echilibru dinamica grupului si care isi foloseste experienta clinica si teoretica pentru a facilita o intelegere psihanalitica mai profunda asupra cazului discutat. Experienta de supervizare individuala si de grup este deosebit de importanta in procesul de formare terapeutica. Exista insa si situatia in care, de pilda, cativa colegi psihoterapeuti sau psihanalisti decid sa se intalneasca pentru a discuta cazuri din experienta lor clinica. Aceasta este o metoda incurajata de societatile de psihanaliza din intreaga lume deoarece dezvolta si mentine o buna practica menita sa-l ajute pe analist in lucrul cu pacientul sau, sa-i semnaleze eventualele puncte oarbe sau dificultati de tehnica si sa permita participantilor sa impartaseasca opinii si experiente din practica lor clinica. De obicei, astfel de grupuri sunt formate dintr-un numar mic de terapeuti care se intalnesc ocazional pentru perioade lungi de timp. Intr-o astfel de constelatie grupala de intervizare apar anumite probleme specifice care interfereaza cu materialul clinic. Autorii metodei teserii gandurilor au semnalat aceste probleme si, in dezvoltarea metodei lor, au propus cateva directii prin care se doreste dizolvarea unor astfel de impedimente.

Despre supervizare, din perspectiva supervizatului… 

Grupurile de intervizare contin, de regula, membri care sunt colegi si care s-au ales reciproc cu scopul de a forma grupul psihanalitic de intervizare. Exista insa si situatii in care astfel de grupuri sunt formate din membri care nu se cunosc, in care experienta profesionala a fiecaruia difera, in care fiecare are o reputatie diferita, fiecare are o experienta clinica diferita, aspiratii diferite, cereri constiente sau mai putin constiente de a fi recunoscut etc. Un asemenea context este intalnit adesea la coferinte sau seminarii cu participare europeana sau internationala.

Problemele care apar ca rezultat al dinamicii inconstiente grupale in grupurile de intervizare, asa cum le-au punctat John Norman si Björn Salomonsson sunt:

• elitismul si delimitarea unor factiuni in interiorul grupului in locul participarii comune;
• interogarea analistului prezentator in locul interesului autentic pentru materialul prezentat;
• limitarea orizonturilor gandirii in discutie in loc de a lasa mintea sa fie deschisa;
• autoritarism asupra analistului si a membrilor grupului in loc de respect mutual;
• credinta in autoritate printre membrii grupului in locul unei gandiri libere si egalitariene;
• competitivitate intre membrii grupului in loc de schimb prietenos;
• prezenta sentimentelor de neputinta in analistul prezentator in loc de prezenta sentimentului de speranta;
• idealizarea grupului sau idealizarea prezentatorului in locul unei perceptii corecte despre limite si asteptari.

Bion a fost cel care a teoretizat patternurile inconstiente de functionare grupala care impiedica lucrul optim in grupuri. El le-a denumit asumptii de baza si le-a grupat in trei cagorii: Dependenta, Imperecherea si raspunsul de tip Lupta sau Fugi.

Bion: Nici dupa 20 de ani nu am reusit sa imi scot din par mirosul gloriei 

Prima asumptie de baza este Dependenta (notata de Bion baD) in care membrii grupului au nevoie de o figura de autoritate, de un lider pe care sa se sprijine. Daca nu exista nimeni cu acest rol asumat de la inceput, membrii se vor orienta catre o persoana din grup si o vor investi cu rolul de conducator. Daca liderul va esua si va dezamagi grupul, membrii vor cauta o noua persoana pentru a le fi indrumator. In grupurile de intervizare, de cele mai multe ori, caracteristicile de conducator vor fi implinite de un psihanalist celebru in comunitatea psihanalitica, sau de moderatorul grupului, sau de cineva care impune.

A doua asumptie de baza este reprezentata de formarea de perechi (baP) prezenta mai ales in grupurile in care competitivitatea domina. Perechea, formata adesea din analisul prezentator si restul grupului, functioneaza dupa mecanisme inconstiente de gelozie si idealizare. O caracteristica importanta a acestei dinamici este idealizarea grupului in care grupul de lucru este vazut ca infailibil, iar analistul care prezinta ca cel care stie cel mai bine ce se intampla cu cazul sau. Se considera ca acei care sunt in afara grupului nu vor fi capabili sa inteleaga cazul. Prin urmarea, idealizarea grupului este urmata de dezidealizarea celor care se afla in afara lui.

Al treilea pattern este dat de raspunsul de tip Lupta sau Fugi (baF) in care grupul incearca sa evite discutarea anumitor subiecte considerate dezagreabile si sa i le plaseze liderului. Elitismul si constituirea factiunilor in interiorul grupului sunt specifice acestei dinamici. De asemenea, curiozitatea care duce la o cunoastere profunda este inlocuita de un interogatoriu sec si neproductiv. Atmosfera poate deveni sufocanta si poate trezi in mintea analistului care prezinta sau a unor membri dorinta de a fugi din grup.

Bion spunea ca asumptiile de baza, aceste patternuri inconstiente de relationare in interiorul unui grup, pot duce la adevarate maladii grupale si sunt asociate cu anxietati primitive si cu mecanisme de clivaj si de identificare proiectiva.

Asadar, ce se poate face pentru ca grupurile de lucru sa nu fie contaminate de aceste mecanisme? Metoda teserii gandurilor gaseste un raspuns pertinent la aceasta problema si propune o tehnica de lucru in care interactiunile inconstiente grupale sa nu influenteze negativ munca analitica.

Voi ilustra principiile metodei teserii gandurilor, asa cum le-am vazut si trait in cadrul grupului clinic din care am facut parte recent in cadrul conferintei europene de psihanaliza.

1. Grupul este format din analistul prezentator, un moderator si ceilalti membri. In cazul acestui grup, membrii nu se cunosc intre ei.
2. La inceputul intalnirii care a durat o zi, cu o pauza de masa la pranz, analistul care a prezentat a oferit cateva informatii succinte despre caz: varsta pacientului, sexul acestuia, data inceperii terapiei, frecventa ei, ziua sedintei prezentate. Nici o alta data anamnestica sau de diagnostic. In continuare, analistul prezinta sedinta pe care a ales-o fara ca membrii grupului sau moderatorul sa intervina. In a doua parte a zilei, analistul va prezenta o a doua sedinta.
3. Grupul asociaza asupra materialului prezentat ghidandu-se, pe cat posibil, dupa celebrul indemn dat de Bion, fara memorie si fara dorinta. Moderatorul noteaza numele celor care doresc sa intervina si apoi ofera cuvantul membrilor, in ordinea inscrierii. De asemenea, moderatorul are sarcina, deloc usoara, de a interveni atunci cand asociatiile nu corespund materialului clinic prezentat sau cand sesizeaza manifestarea asumptiilor de baza in grupul de lucru. Moderatorul noteaza toate interventiile membrilor.
4. Analistului care prezinta nu i se permite sa comenteze sau sa intervina la discutiile celor din grup.
5. La sfarsitul intalnirii, fiecare exprima ce a simtit in cadrul acestei experiente grupale de lucru clinic si ce anume din ceea ce s-a spus i-a atras atentia.
6. Analistul care a prezentat ia cuvantul si puncteaza, in cateva cuvinte, cum a simtit el interventiile celorlalti si felul in care acestea au contribuit la o intelegere mai bogata si mai profunda a cazului.
7. Moderatorul impartaseste cum a fost experienta lui ca moderator, ce anume a simtit ca se intampla in schimbul inconstient grupal al membrilor si raspunsul lui contratransferential raportat la caz.

Cazul prezentat in grupul de lucru din care am facut parte a fost cel al unei fete de 12 ani care suferea de mutism. Diagnosticul nu a fost divulgat de analistul care a prezentat, ci a reiesit din materialul clinic. Intre remarcile finale pe care le-a facut moderatorul, notez nevoia grupului de a umple spatiul prin cuvinte, de a vorbi fara pauze, ca si cum aceasta ar fi o reactie inconstienta la materialul clinic prezentat (pacienta muta). De asemenea, moderatorul a simtit capacitatea grupului de a hrani, prin atmosfera suportiva si pozitiva fata de analistul prezentator.

Cititi despre Psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger 

Membrii au simtit constant nevoia de a pune intrebari despre caz analistului si de a afla informatii suplimentare ca reactie contratransferentiala de identificare cu fragilitatea pacientei, pe de-o parte, si cu momentele de neputinta resimtite de analist, pe de alta. Moderatorul a avut sarcina de a interzice ferm acest schimb. Acesta este un principiu al metodei teserii gandurilor si are la baza ideea ca frustrarea dezvolta capacitatea de gandi si faciliteaza schimburile inconstiente profunde.
Analistul care a prezentat a avut ultimul cuvant si s-a aratat impresionat de asociatiile si elaborarilor grupului, pe care le-a gasit coerente si consistente cu cazul sau.

Personal, si in urma acestei experiente, consider ca metoda teserii gandurilor reprezinta o tehnica de lucru foarte utila in grupurile psihanalitice de intervizare. Ea permite o gandire profunda asupra unui claz clinic si pune in lumina caracteristicile dinamicii inconstiente grupale care ar putea sta in calea unei bune intelegeri a materialului clinic prezentat.

Foto: Instantaneu cu participanti la Forumul de Psihanaliza a Copilului; istockphoto.com

Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

>> Cu ce se ocupă un psihanalist