Depresia: intre medicatie si terapie prin cuvant

Recladirea sinelui nu se poate face cu nici un medicament existent in prezent.

Un studiu recent (2015) condus de Halle Amick a publicat rezultatele unei metaanalize, scotand la iveala faptul ca atat psihoterapia, cat si tratamentul pe baza de antidepresive pot fi la fel de eficiente in tratarea tulburarii depresive majore.

Depresia: intre medicatie si terapie prin cuvant

Studiul s-a bazat pe analiza rezultatelor a unsprezece studii precedente, realizate intre anii 1990 si 2015, ce au inclus mai bine de 1 500 de pacienti si care au comparat beneficiile atat ale psihoterapiei si ale antidepresivelor administrate individual, cat si ale combinatiei acestora, in comparatie cu administrarea doar a antidepresivelor, metaanaliza negasind vreo diferenta in gradele de responsivitate la tratament.

Vedeti aici O poveste despre depresie si anxietate

Cu toate ca, dintre studiile analizate, multe prezentau probleme metodologice, autoarea afirma ca nu a fost gasita o diferenta semnificativ statistica sau clinica intre cele doua tratamente, ea insistand asupra faptului ca, dintre cele doua tratamente, unul nu este neaparat mai eficient decat celalalt, ci ca ambele par a fi la fel de eficiente.

Aceasta metaanaliza este similara celei realizate de Kirsch (2008, citat in Davies, 2014), care a comparat un numar mare de studii ce analizeaza efectele antidepresivelor in comparatie cu substantele placebo, descoperind de fapt ca, desi antidepresivele au un oarecare avantaj fata de placebo, pierd acea diferenta in fata tratamentului psihoterapeutic!

Ca metoda psihoterapeutica este mentionata terapia cognitiv-comportamentala (CBT) drept cea cu adresabilitate optima persoanelor ce au o capacitate mai buna de autoobservare si de angajare activa in schimbare cognitiva si comportamentala.

Se pare ca studiul lui Amick vine sa arunce o lumina noua asupra unei viziuni general acceptate in randul atat al cercetatorilor, cat si al practicienilor cu privire la „impartirea” tratamentelor in functie de tipurile de depresie, si anume: daca in cele usoare si moderate tratamentul medicamentos este contraindicat, favorizat fiind cel psihoterapeutic, in cazurile de depresie severa foarte rar s-a pus problema administrarii doar a tratamentului psihoterapeutic sau doar medicamentos, cel mai adesea recomandarea fiind de administrare impreuna.

Exista cinci subtipuri de anxietate si depresie, arata un studiu de la Stanford

De asemenea, studiile lui DeRubeis et. al, (2008), precum si cel al lui Driessen & Hollon (2010) sustin, prin rezultatele lor, faptul ca CBT este la fel de eficienta precum tratamentul medicamentos, avand in plus avantajul efectelor pozitive pe termen mai lung chiar si la pacientii cu tulburare depresiva majora.

Glen Gabbard (2007) insista asupra abordarii psihoterapeutice, in care administrarea medicatiei vine ca sa sustina procesul principal, axat pe intelegerea cauzelor individuale cu scopul stabilirii unei semnificatii interpersonale si a unui context pentru depresia persoanei.

Interesant este faptul ca atat Gabbard, cat si Gilbert (2011) mentioneaza existenta acelor pacienti care pot manifesta rezistenta la tratament sub forma lipsei raspunsului la cel putin doua medicamente antidepresive, chiar daca sunt administrate in mod adecvat ca dozaj si ca interval de timp. Mai mult, aceasta rezistenta a fost pusa in legatura cu insuficienta cimentare a relatiei terapeutice ori cu factori de personalitate ai pacientului.

In prezent, mai bine de 32 de milioane de americani sufera de tulburare depresiva majora, conform U. S. National Library of Medicine, si doar aproximativ o cincime din pacienti beneficiaza de un tratament adecvat.

In ceea ce priveste prevalenta in functie de structurare pe gen, raportul femeilor fata de barbati este de 7:1 (Dörner et. al., 2014), iar ca populatii vulnerabile sunt mentionate varstnicii si femeile, cu un risc de 1,5-3 ori mai mare fata de populatia generala (APA 2013/2016).

Cu toate ca tratamentul cu antidepresive nu poate fi exclus cu totul, la fel cum nu poate fi nici considerat optiune unica, asemenea lui Amick, si Solomon (2014) recomanda precautie:

efectele antidepresivelor sunt imprevizibile si nu pot fi mentinute totdeauna (p. 144).

Depresia introiectiva si depresia anaclitica: pledoarie pentru psihodiagnostic

Bibliografie

• Davies, J. (2014). Cracked – Why Psychiatry is Doing More Harm Than Good. London: Icon Books Ltd, pp. 62-63.
• DeRubeis, R. J., Segle, G. J. & Hollon, S. D. (2008). „Cognitive therapy vs. medication for depression: Treatment outcomes and neural mechanisms”. Nature Reviews. Neuroscience, 9(10), 788-796.
• Dörner, K., Plog, U., Teller, C., Wendt, F. (2014). Manual de psihiatrie sociala si psihoterapie. Bucuresti: Editura Trei, p. 213.
• Driessen, e. & Hollon, S. D. (2010). „Cognitive Behavioral Therapy for Mood Disorders: Efficacy, Moderators and Mediators”. The Psychiatric Clinics of North America, 33(3), 537-555.
• Gabbard, G., O. (2007). Tratat de psihiatrie psihodinamica. Bucuresti: Editura Trei, p. 230.
• Gilbert, P. (2011). Depresia: psihoterapie si consiliere. Iasi: Polirom, p. 42.
• Giosan, C. (2017). Psihopatologie evolutionista. Bucuresti: Editura Trei, pp. 63-65.
• Mozes, A. (Dec. 9, 2015). „Talk Therapy, Antidepressants Offer Similar Results for Major Depression”. UsNews. Retrieved from https://health.usnews.com/health-news/articles/2015/12/08/talk-therapy-antidepressants-offer-similar-results-for-major-depression
• Solomon, A. (2014). Demonul amiezii: o anatomie a depresiei. Bucuresti: Humanitas, pp. 26; 144.

Foto: blog.ed.ted.com

Alexandra Frîncu

este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.

Toate articolele acestui autor