Etica datelor din domeniul asistentei medicale este obsedata de riscuri, nu de beneficiile publice

De cate ori pe an se intampla sa accesam un site sau aplicatiile din telefon cu titlul: “Citeste si accepta”, fara sa citim, de fapt, Termenii si Serviciile deloc? In timp ce o simpla accesare a casutei este suficienta pentru a le permite site-urilor de pe Internet care ofera servicii in domeniul afacerilor si aplicatiilor smartphone-urilor sa foloseasca datele unui client “anonim” pentru a-si atinge propriile lor scopuri, acelasi click nu se aplica celor mai multe cercetari din domeniul sanatatii.

Se ne gandim la diferenta dintre a bifa o casuta care copiaza o clauza legala standard si a scrie 40 de pagini despre etica cercetarii, care au nevoie de o multime de revizuiri riguroase. Problemele de etica au o imagine negativa printre oamenii de stiinta, iar pentru unii conduc la cresterea obstacolelor in calea proiectelor de cercetare.

Etica datelor din domeniul asistentei medicale este obsedata de riscuri, nu de beneficiile publice

Cercetatorii din domeniul sanatatii care lucreaza cu oameni sau cu informatii identificabile despre ei sunt nevoiti sa treaca prin multiple dificultati etice si birocratice. Motivul principal este acela ca, cercetarile din domeniul sanatatii prezinta riscuri deosebit de mari pentru oameni, iar aceste riscuri trebuie sa fie minimalizate. Dar se aplica acelasi principiu cercetarilor non-invazive care folosesc date cu caracter digital din domeniul sanatatii? Este cercetarea bazata pe date privind sanatatea cu adevarat mai periculoasa decat alte cercetari care analizeaza informatii despre oameni, lasand de o parte cercetarea fizica invaziva care ar trebui sa contina garantiile cele mai stricte?

Multe corporatii pot folosi datele clientilor lor pentru o gama variata de scopuri fara sa aiba nevoie de aprobari etice in domeniul cercetarii, deoarece clientii lor au fost deja “de acord” (dand click pe casuta), sau deoarece activitatea insasi nu are calificarea necesara pentru a efectua cercetare in domeniul sanatatii. Aceste presupuneri sunt oare mai putin justificate din punctul de vedere al riscurilor?

Facebook si Google detin baze de date, enorme si detaliate, despre oameni. Analizeaza imagini si texte postate de utilizatori. De asemenea, studiaza informatii comportamentale cum ar fi, de pilda, daca utilizatorilor le “plac” anumite lucruri sau daca sustin anumite cauze politice. In felul acesta, individualizeaza utilizatorii si descopera noi tipare legate de trasaturi si comportamente intre care nu au existat anterior conexiuni. Aceste descoperiri sunt folosite pentru marketing; dar, de asemenea, ele contribuie la cunoasterea comportamentului uman.

Consecinte neasteptate

Unul dintre noi a fost recent informat de faptul ca datele sale au fost selectate de catre o companie de sanatate personalizata, in cadrul careia contribuabilii au consimțit online ca informatiile despre ei sa fie folosite pentru cercetare (fara nici o specificatie in privinta aprobarii etice a cercetarii). Dar, pentru a folosi exact aceleasi date anonime, cercetătorii din domeniul sanatatii au trebuit mai intai sa aplice pentru aprobarea etica. A fost un proces care a durat mai mult de sase luni de documentare. In ciuda timpului si a efortului necesar pentru a obtine acest lucru, aprobarea nu a fost niciodata folosita, intrucat exista o prevedere extrem de costisitoare pentru care participantii trebuiau sa isi dea din nou acordul.

Un alt exemplu este cel din Marea Britanie in care a fost implicata o resursa bioregionala de 100 000 de probe de sange care au fost colectate de catre Serviciul National de Sanatate pentru cercetare, in cadrul careia numele si scopul actiunii au fost cu usurinta modificate intr-o banca de celule stem. Comisia de etica a cercetarii a decis ca fiecare participant sa isi dea din nou acordul sau, in caz contrar, probele lor ADN si de sange nu ar putea fi folosite. In plus fata de costul contribuabilului, aceasta decizie ar fi condus la distrugerea a aproximativ 30 000 de probe – unele provenind de la un numar mic de persoane care nu isi doreau ca probele lor sa fie folosite, insa aceasta nu inseamna ca majoritatii nu ii pasa la fel de mult.

Potrivit cercetarilor empirice, multi oameni sunt multumiti daca datele si analizele lor sunt folosite in cadrul cercetarilor din domeniul sanatatii, daca ele aduc beneficii publice. Cati dintre cei care nu au reusit sa isi dea din nou acordul ar fi consimtit la distrugerea probelor lor? Si in interesul cui ar fi fost?

Institutionalizarea eticii medicale si in cercetare a creat o mulțime de organisme si grupuri de guvernare locala, care necesita conditii stricte in cercetarea care implica participanti umani sau accesul la informatii cu caracter personal potential identificabile. Multe jurisdictii cum ar fi cele din S.U.A. considera cercetarea ca o investigatie sistematica destinata sa contribuie la „rationamente generalizabile”.

Dezechilibre ale puterii

Aceasta inseamna ca majoritatea cercetarilor din domeniul sanatatii care sunt importante din punct de vedere social sunt realizate in cadrul universitatilor, iar institutiile care se bucura de o reputatie buna necesita aprobari etice in domeniul cercetarii, ceea ce constituie un obstacol semnificativ. Corporatiile nu se confrunta cu acelasi tip de investigatie; in mod ironic, intrucat nu cauta sa isi popularizeze cunoasterea.

Regulamentul U.E. privind protectia generala a datelor, care va intra pe deplin in vigoare in luna mai, va aduce unele imbunatatiri, oferind cetatenilor un control mai mare asupra utilizarii datelor lor – insa, nu va schimba cu adevarat acest dezechilibru.

In Marea Britanie, revizuirea datelor din 2016 de către Lady Fiona Caldicott si de catre National Guardian pentru sanatate si ingrijire a oferit sugestii importante pentru imbunatatirea securitatii datelor, a crescut increderea oamenilor in cercetarea din domeniul sanatatii si le-a oferit pacientilor un control semnificativ asupra prelucararii datelor lor. Anul trecut guvernul a aprobat toate recomandarile. Este un pas în direcția cea buna, dar nu reuseste sa abordeze problemele structurale cheie pe care le intampina cercetarea in domeniul sanatatii in era digitala.

Comisiile de etica din domeniul cercetarii au jucat un rol-cheie in protejarea pacientilor de aviditatea companiilor de medicamente si de cercetarea experimentala invaziva. Insa obstructionarea sau distrugerea cercetarilor sau a probelor nu au facut niciodata parte din misiunea lor. Nu sunt de vina specialistii din domeniul eticii. Ca societate, am sustinut ideea ca a-ti asuma riscuri prespune sa ai o viata autonoma. Mai degraba decat sa gestionam noi riscurile, riscurile sunt cele care ne controleaza pe noi, precum si o stare pe care am putea-o numi “uber-etica”. Si, ceea ce este mai rau, structurile actuale din domeniul eticii cercetării nu sunt capabile sa faca fata uneia dintre cele mai mari provocari etice din epoca sanatatii digitale: inegalitatile de putere dintre companiile care utilizeaza datele si cele ale caror date sunt utilizate de pacienti și cetateni.

Etica este mai importanta ca niciodata pentru a aborda statutul cvasimonopolizant al corporatiilor comerciale care folosesc date cu caracter personal. Insa, etica se politizeaza din nou si va trebui sa promoveze un proiect care sustine toate sistemele, institutiile, tehnologiile si practicile care au impact asupra distributiei sarcinilor si beneficiilor in cadrul societatilor.

Cum realizam toate acestea? Ar ajuta sa le amintim cercetatorilor din cadrul comisiilor de etica despre facilitarea unei cercetari valoroase din punct de vedere social. Dar, de asemenea, avem nevoie de schimbari politice care sa puna pe primul loc beneficiile publice, in special acolo unde exista un risc minim. Cei care le reglementeaza ar trebui sa acorde atentie folosirii datelor care sunt importante pentru societate. Daca sunt, ar trebui sa primeasca sprijin public si sa fie scutite de exigentele birocratice. Cercetarile care nu sunt valoroase din punct de vedere social, in afara de sporirea averii actionarilor lor, ar trebui lasate sa functioneze, insa cu precuatii stricte. In plus, trebuie sa existe mecanisme care sa asigure faptul ca profiturile care au fost obtinute din prelucarea datelor persoanelor ajung in spatiul public.

Foto: https://2017.ind.ie/

Articolul a fost publicat initial in The Conversation. Cititi-l aici in versiunea originala.

Tim Spector
Professor of Genetic Epidemiology, King’s College London

Barbara Prainsack
Professor of Political Science, Universität Wien