• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
Cafe Gradiva
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Urmariti-ne pe WhatsApp
Home Cafe Gradiva

Psihogenealogia, fantomele transgenerationale si antideterminismul

Alexandra Frîncu by Alexandra Frîncu
in Cafe Gradiva
Psihogenealogia, fantomele transgenerationale si antideterminismul

Soarta unui individ nu e numai rezultatul vointei sale individuale, ci si a structurii familiale. (Elisabeth Horowitz)

Psihogenealogia s-a dezvoltat plecand de la psihanaliza extinsa structurilor psihice familiale, teoria inconstientului transgenerational axandu-se nu pe individ si pe inconstientul sau, ci pe familie cu mostenirea sa psihica, aducand in discutie faptul ca unele simptome psihice nu au drept cauza traume din copilaria celui care sufera. Psihogenealogia se releva astfel asemenea unei punti care face legatura intre inconstientul individual al lui Freud si inconstientul colectiv al lui Jung.

Element central al vocabularului psihologiei transgenerationale il constituie „fantoma” – termen propus de catre Nicolas Abraham si Maria Török pentru a descrie acea

formatiune a inconstientului care are drept particularitate faptul ca nu a fost niciodata constienta

si care se transmite de la inconstientul parintilor la cel al copiilor.

psihogenealogie trauma nicolas abraham maria torok fantome transgenerationale freud jung

Fantomele incep sa se formeze in jurul varstei de trei ani, cand copilul incepe sa puna intrebari despre tot felul de lucruri, mintea sa producand constant imagini carora are nevoie sa le ataseze un ceva concret. In cazul in care acest lucru nu se intampla – si aici este vorba de modul in care parintii raspund sau nu intrebarilor copilului – acesta se va confrunta de acum inainte cu niste imagini mentale asemanatoare unui gol a carei umplere va ramane la latitudinea psihismului sau crud. Se creeaza astfel o tensiune aproape nevrotica pe care mintea cauta sa o rezolve, conferind un sens acelor imagini, inscriindu-le intr-un „timp inventat” (Didier Dumas, cit. in Canault, 2016), in mod special prin intermediul viselor.

Citiţi despre

„…am ales să scriu poezie despre şcoala specială”

Psihanaliza unei nații: blocaje, lașități și fatalisme

Journal de Galere

De regula, secretele de familie sunt cele care dau nastere fantomelor, dar transmiterea acestora de la o generatie la alta provine dintr-o activitate psihica proprie copilului, pe care psihanalistii o numesc identificare. (Didier Dumas)

Nefiind un proces constient, identificarea apare astfel drept mecanismul prin care fantoma se transmite de la inconstientul unui parinte la acela al copilului, procesul realizandu-se concomitent cu socializarea familiala: imitarea modului de a vorbi, a expresiilor, a ticurilor – in fapt se realizeaza o reproducere a organizarii mentale parentale cu preluarea si a zonelor obscure. Pentru ca, asa cum Tenenbaum (2018) afirma:

Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter

O limba nu este constituita doar din cuvinte si din taceri (adesea foarte expresive): ea reflecta o intreaga structura psihica integrata si reprodusa. (p. 85)

De fapt, identificarea creeaza in prima instanta sentimentul de identitate pe care personalitatea se construieste. Modelarea acestuia prin intermediul educatiei face din aceasta din urma un vector al transmiterilor genealogice, mimetismul fiind punctul forte al invatarii infantile.

Cititi si Traumele din copilarie: cum ne afecteaza ele sanatatea?

Asemanator descrie procesul si Willy Barral, aducand in discutie manifestarile psihomatice la copii, care se imbolnavesc de ceea ce preiau din inconstientul parental prin simplul fapt ca ei se construiesc pe sine alaturi de parinti, mostenind astfel ceva si din activitatile lor psihice.

Aceste modele familiale distructive duc la prabusirea mecanismelor defensive psihologice, boala aparand pentru a avertiza ca ceva trebuie rezolvat, si inca urgent. In momentul in care corpul preia si exprima indispozitiile inconstiente si neverbalizate ale mostenirii genealogice, patologia fizica apare – cu atat mai mult in cazul copiilor – drept ceea ce psihosomatica numeste alexitimie.

Copilul devine in acest punct manifestarea simptomatica a nevrozei familiale ramasa nelamurita („pacientul desemnat”, cf. Tisseron). Fortand o deschidere catre ceea ce era nu doar nespus, ci poate chiar si negandit de catre parintii sai, copilul repeta si in acelasi timp repara filiatia prin pregatirea propriei sale descendente, penduland intre a fi un subiect liber al propriilor dorinte creative si intre indeplinirea misiunii familiale.

In momentul in care copilul devine nu doar pastratorul memoriei, ci si prizonierul acesteia, mostenirea genealogica devine una patologica, si asta din cauze precum ceea ce Françoise Dolto numeste „compulsiune la reparare”, iar Anne Ancelin Schützenberger „loialitate familiala inconstienta”.

Fiecare membru este responsabil de perenitatea mitului familial, intelegandu-se deci ca nu este vorba doar de o simpla repetitie, ci de faptul ca retrairea evenimentului traumatic este cautata in scopul modificarii acestuia pentru a putea fi stapanit, astfel incat individul sa-si poata construi propria reprezentare asupra acestuia.

Deci cum ramane cu libertatea individuala?

Despre aceasta, Carole Labedan (cit. in Canault, 2016) afirma ca suntem in acelasi timp mostenitori si membri ai unei familii. Cu toate ca acestei mosteniri ii suntem datori, in calitatea noastra de indivizi dispunem de un potential de nou si de creativitate, destinul nostru apartinandu-ne noua, si nu stramosilor nostri, noi aflandu-ne de fapt undeva intre serviciul tematicii familiale si detasarea fata de aceasta (perpetua dilema determinism vs. liber arbitru).

Cat de prezenta este trauma psihica in viata noastra si cum facem fata efectelor ei? 

Este vorba in fapt de procese de elaborare si de constientizare, Didier Dumas vorbind chiar de asumarea traumei: pentru ca asimilarea sa se realizeze, este nevoie ca evenimentul traumatic sa fie adus la lumina – deci constientizat – si verbalizat. De cele mai multe ori fantoma este mentinuta vie de acea trauma care a fost interpretata gresit si care a fost perpetuata de-a lungul generatiilor in mod distorsionat.

Serge Tisseron (2014) descrie secvential transmiterea de-a lungul seriilor de filiatie: daca prima generatie este cumva „salvata” pentru a se asigura continuitatea descendentei, trauma este „indicibila” – cei care au trait-o nu vor sau nu pot vorbi despre ea. In cazul celei de-a doua generatii, evenimentele traumatice devin „nenumibile”, caci nu se poate discuta despre un continut reprezentat verbal, acesta fiind doar intuit. In fine, in cazul celei de-a treia generatii este vorba despre „negandibil”, existenta secretului fiind nestiuta, ignorata chiar.

Numai ca,

atunci cand pretul secretului nu e platit de cea de-a doua generatie, el devine o datorie pentru cea de-a treia,

spune Tisseron (2014, p. 7).

Ereditatea genealogica reprezinta atat baza psihismului si a personalitatii, cat si a sanatatii unui individ. Dat fiind faptul ca transmiterile genealogice sunt asemenea unor amprente invizibile care alcatuiesc mostenirea fizica si psihica a indivizilor, fiecare devine astfel veriga acelui lung lant transgenerational a carui memorie se pierde, dar care este prelungita prin insesi verigile sale.

Revenind la citatul introductiv, liberul arbitru intervine ca sa rupa lanturile determinismului familial atunci cand, ulterior constientizarii, apare datoria de a face o alegere intre anumite transmiteri, cu scopul de a nu fi pastrate decat cele mai bune. Pentru ca, ramasi in umbra si sub influenta inconstientului, ne plasam, intr-adevar, sub umbrela determinismului; insa, odata ce am iesit de sub ea la lumina soarelui constientului, ne revendicam dreptul la autodeterminare si la trairea deplina, asumata a libertatii individuale.

Cititi si „Aşa tată, aşa fiu” la Festivalul de Psihanaliză şi Film

Bibliografie

  • Canault, Nina. (2016). Cum platim pentru greselile stramosilor: inconstientul familial. Bucuresti: Philobia.
  • Horowitz, Elisabeth. (2015). Boala – o memorie genealogica. Bucuresti: Philobia.
  • Tenenbaum, Sylvie. (2018). Depresia: o mostenim sau nu?. Bucuresti: Editura Niculescu.
  • Tisseron, Serge. (2014). Secretele de familie: cum se mostenesc traumele. Bucuresti: Philobia.

Foto: patriciacanellis.wordpress.com

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.

Toate articolele acestui autor

Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Alexandra Frîncu

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Citiţi şi

Anna O. Bertha Pappenheim
Psihanaliză

Anna O. sau Bertha Pappenheim la 165 de ani

by Cafe Gradiva
30 mai 2024
Imortalitatea, credinţa şi consolarea existenţială
Cafe Gradiva

Imortalitatea, credinţa şi consolarea existenţială

by Alexandra Frîncu
1 mai 2025
Tulburarea afectiva sezoniera sau depresia de sezon
Cafe Gradiva

Tulburarea afectiva sezoniera sau depresia de sezon

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Load More
Next Post
Intre Adam si Eva: empatia si copilul versus socializarea de gen

Intre Adam si Eva: empatia si copilul versus socializarea de gen

Comments 1

  1. Anonim says:
    7 ani ago

    Suna mult, mult prea speculativ. Poate ca sa conceptualizezi unui client tulburarea functioneaza, in fond e important sa-i dai sens si semnificatie, insa dintr-un punct de vedere stiintific, sa operationalizezi si sa demnstrezi existenta acestor "fantome" este imposibil. Totusi de apreciat latura de fictiune, traume nespuse care se transmit peste generatii.

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Descoperind oameni printre randuri
Cafe Gradiva

Descoperind oameni printre randuri

8 mai 2025
Familia cu nevroza de angoasa
Cafe Gradiva

Familia cu nevroza de angoasa

1 mai 2025

Terapeuţi

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

26 martie 2025
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

28 mai 2023
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

28 mai 2023
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

11 august 2024
psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti

Psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti, sector 3

25 aprilie 2025
Cafe Gradiva - Psihoterapie, psihanaliza, psihiatrie, psihologie

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.
×