Noua clasificare DSM-5 a sindromului Asperger ca facand parte din tulburarile de spectru autist a starnit controverse legate de pierderea identitatii, a apartenentei la o subcultura (a celor autointitulati aspies) si chiar a unui sentiment al sinelui. Autismul sindromului Asperger ar consta intr-un mix diferit in fiecare caz in parte de hipersensibilitate senzoriala, modalitati idiosincratice de procesare a limbajului si comunicare, dificultati in reciprocitatea emotionala, rutine fixe si rigiditatea intereselor.

Cum toate aceste arii functionale sunt strans conectate, simptomele diagnostice specifice se creeaza la interfata dintre ele. Printre aceste simptome se regasesc:

•  tendinta de a interpreta literal sensul cuvintelor si de a se concentra pe limbaj, nu pe cel care vorbeste,
•  comportamente si atitudini taioase ce par sa indice lipsa de respect sau indiferenta fata de sentimentele altora,
•  comunicarea directa, fara menajamente, fara a tine cont de persoana si imprejurari,
•  introspectia facuta la vedere, in fata unor ascultatori uneori conjuncturali sau neinteresati,
•  intelegerea semnalelor si contexelor sociale cu ajutorul logicii, nu al intuitiei,
•  interactiunea sociala marcata de anxietate puternica si resimtita ca un efort epuizant – fizic si emotional.

Insa unele trasaturi distinctive identificate de specialisti par sa depaseasca granitele autiste trecand in sfera identitatii si individualitatii, printr-un mod original de gandire si o seama de abilitati, precum capacitatea sporita de atentie la detalii, perseverenta de a urma anumite interese pe cont propriu si abilitatea de a identifica tipare acolo unde altii nu le vad.

Cititi si Mai intai caii, apoi zebrele? DSM-5: un razboi in plina desfasurare 

Aceasta diferentiere intre simptome ca manifestari ale unei tulburari psihice si acele caracteristici, abilitati ce tin de individualitate, de moduri diferite de a percepe lumea si a o construi este o chestiune sensibila si dificila, dar cruciala. Multe persoane cu Asperger vorbesc despre o lume interioara complexa – care exista insa doar pentru ea insasi. Pentru ca mare parte a acestei lumi poarta amprenta gratuitatii, a unei existente nerecompensate, care nu ajunge sa vada lumina zilei si a carei materializare pare o problema insolubila. Cineva cu Asperger ar putea vorbi despre statutul incert al acestei lumi astfel:

Lumea mea nu este o lume imaginara; de fapt, seamana destul de mult cu o lume adevarata. Ce le separa este faptul ca in lumea mea fac lucrurile sa se intample, mi le imaginez si le aduc la viata. Aici timpul nu-mi pune piedici. Insa mai exista si o alta lume si, prin comparatie, lumii mele cu greu ii pot recunoaste aceeasi realitate; si ma apasa gandul ca ea nu va ajunge sa existe cu adevarat. Mi-ar parea rau, pentru ca este o lume atat de frumoasa.

Top 10 filme care trateaza tema autismului

Persoanele cu Asperger vorbesc si despre faptul ca nu se simt reale, ca traiesc ca si cum ar privi un film si ca nu stiu cum sa scape de sentimentul de a se afla in afara vietii lor. Ele pot duce la extrem eforturile de a intra in contact cu ceilalti si incercarile de a fi ca tot restul prin imitatie in oglinda, preluare a comportamentelor si / sau caracterelor, si chiar jucare a unor personaje reale sau fictive. Pe alta parte, adaptarea la comportamentele celorlalti devenita raspuns reflex sau efort calculat e resimtita ca si cum persoana ar face lucruri impotriva firii ei, a modului in care mintea si corpul sau ii cer sa reactioneze. Sentimentul e ca, cu timpul, ii va fi tot mai greu sa stie ce gandeste si ce aspiratii are pentru sine.

Alte trasaturi simptomatice care se confunda cu abilitatile individuale sunt interesele inguste si intense pentru anumite subiecte sau obiecte. Uneori aceste interese sunt expresia unor talente speciale, valorificate in activitati utile sau chiar intr-o cariera, alteori apar de nicaieri, fara vreo motivatie si fara vreun sens, sub forma unor obsesii mai mult sau mai putin persistente. Uneori se sting la fel de brusc precum au aparut, alteori sunt urmarite pana la atingerea perfectiunii sau completitudinii (am aflat tot ce se putea despre asta, nu ma mai intereseaza). Insa sunt si cazuri in care un anumit interes e resimtit salvator ca un sac fara fund, mereu aducator de noutate, de alte fatete, mereu proaspat si antrenant, astfel ca cel in cauza poate sa se simta recompensat si imbogatit, chiar plin de viata.

Criteriile diagnostice descriu prea putin dificultatile privind reciprocitatea emotionala cu cei apropiati. Multe persoane cu Asperger sunt casatorite si au familie. Partenerii lor se plang mai ales de egocentrism, imaturitate, inflexibilitate, raceala sexuala si afectiva si chiar de abuz emotional prin reprosurile si crizele de nervi constante ca numai altcineva e de vina, ca standardele lor nu sunt atinse si ca nevoile lor nu sunt prioritate absoluta.

Un film facut de un adolescent cu Asperger atrage atentia asupra fenomenului bullying 

Plangerile partenerilor celor cu Asperger sunt de felul urmator:

• Totul se invarte in jurul ei / lui. Numai el / ea conteaza; eu nici nu exist. Spune ca ma iubeste, dar nu stie ce-i place la mine si nu e vreodata interesat/a sa ma asculte.
• Daca lucrurile nu merg asa cum vrea el / ea, imi face adevarate scene ca eu sunt de vina pentru tot si sa fac bine sa le indrept.
• Modul cum intelege el / ea e cel corect si nimeni nu poate negocia ceva in legatura cu asta.   

Nici un compromis

Din afara lumea Asperger pare o lume ce nu poate atinsa de schimbare. O lume aparata cu toate mijloacele de cel care a creat-o si in care nici un fel de compromis cu lumea din afara nu este posibila. Ca si cum lumea sa ar fi o opera de arta pe care nimeni nu are dreptul sa o modifice. Sau ca si cum cea mai mica interventie asupra ei ar anula-o si i-ar distruge adevarul inalienabil.

Controversa starnita de reclasificarea sindromului Asperger ca autism, cu omiterea unor trasaturi distinctive sau punerea lor in bloc sub semnul tulburarii psihice poate fi asemanata cu dilema egocentrism / inflexibilitate sau identitate / originalitate ilustrata in filmul The Fountainhead (1949).

Howard Roark, un arhitect vizionar, da dovada de integritate profesionala cand nu accepta nici un fel de compromis sau cale de mijloc in privinta artei sale. Cand primii sai clienti importanti incearca sa negocieze:

Originalitatea e buna, dar de ce sa exageram?

el raspunde:

Ideile mele imi apartin. Doar eu am dreptul sa schimb ceva, in conditiile mele.

Prefera sa construiasca cladiri de importanta modesta, doar cu valoare personala pentru clientii sai decat sa-si falsifice stilul pentru a obtine recunoastere si legitimitate sociala ca arhitectul celor mai de seama cladiri oficiale. Pentru ca isi doreste totusi sa-si vada ideile concretizate, ofera in secret unui coleg mediocru planurile pentru un complex de locuinte sociale – cerand in schimb doar respectarea intru totul a indicatiilor sale. Cand acest lucru nu se intampla, iar cladirile sale sunt inaltate in stilul clasicist al vremii, prefera sa le distruga, desi structural nu puteau sta in picioare fara conceptia sa de proiectare. La proces este propriul avocat, avocatul inovatorului, creatorului, al ganditorului independent.

Adevarul propriu i-a fost singura motivatie. Munca sa – singura tinta, si nu cei care au folosit-o; creatia sa, si nu beneficiile ei; creatia ca forma a adevarului sau. Si-a aparat ideea mai presus de oricine si orice. A mers inainte indiferent daca ceilalti erau sau nu de acord, cu integritatea ca singur reper. N-a servit nici o alta cauza si n-a luptat pentru nimeni. A trait doar pentru sine.

Cititi despre Psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger 

In acelasi fel, adultii cu Asperger isi considera ideile si adevarul ca fiind doar ale lor, pentru ca le-au dobandit singuri, prin propriile talente sau propria sensibilitate, fara vreo influenta din partea cuiva. Ei nu le pun in mod necesar impotriva lumii, ci in fata ei.

Foto: wonderopolis.org, http://www.smashingapps.com/2010/08/08/world-of-fantasy-and-imagination-which-depict-future-cities-dreamy-artworks.html, https://www.myhobbytrend.com/fantasy-sports.html, stop-cadru din filmul The Fountainhead