Descoperirea proceselor transferentiale ii este atribuita parintelui psihanalizei, prin aceasta Freud revolutionand nu doar viziunea asupra relatiei client-terapeut, ci si viziunea cu privire la dinamica functionarii psihicului uman. In prezent, notiunea de transfer a depasit granitele psihanalizei si a psihoterapiilor de orientare psihodinamica si reprezinta o realitate general acceptata in toate orientarile curente, fiind totodata si un foarte util instrument de practica si vindecare.
Fiind determinat de numeroase influente inconstiente, transferul opereaza pe baza mecanismului proiectiv care reitereaza anumite modele „de organizare psihica din copilarie in viata adulta” (Glen O. Gabbard, 2007, p. 36) si are drept corolar ideea ca trecutul se repeta in prezent. In procesele proiective propriile afecte, pulsiuni sau dorinte sunt atribuite celuilalt, fapt ce determina o distorsiune in modul in care celalalt este vazut.
Iubirea de transfer – de la ”logica supei cu argumente de galuste” pana azi
Altfel spus, in cadrul relatiei psihoterapeutice, clientul ii atribuie terapeutului diferite trasaturi sau caracteristici pe care parintii sai le-au avut, retraind in relatia cu terapeutul conflictele specifice.
Ca instrument util in tratament, transferul mizeaza pe ideea ca, in cadrul acestei relatii transferentiale, clientul va mobiliza aceleasi mecanisme de aparare si de raspuns disfunctionale pe care le-a utilizat si in relatie cu parintii, permitand astfel constientizarea lor si, deci, si posibilitatea de modificare a acestora in scopul dezvoltarii personale.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Psihanaliza considera transferul drept „principalul agent al vindecarii”, asa cum o spune Bernard Robinson (2010, p. 66), iar Jerome S. Blackman (2010) sustine si el de asemenea viziunea conform careia transferul este „o repunere in act” si o reeditare activa ce are drept scop principal exercitarea controlului asupra acelor continuturi psihice neplacute sub forma repetarii lor in contextul prezentului cu scopul modificarii simbolice a acestora.
Irvin D. Yalom (2011) vorbeste despre modul in care transferul poate fi utilizat in terapie, corelat cu concentrarea pe „aici si acum”: dincolo de caracterul nemijlocit, se aduc informatii mult mai precise decat atunci cand acestea sunt extrase din imaginile despre trecut pe care le are clientul, acestea fiind „imperfecte” si supuse constant schimbarii.
Relatia dintre psihanalist si analizand – intrebari si raspunsuri
De asemenea,
modalitatea de raportare a cuiva in „aici si acum” este un microcosmos social al modalitatii sale de raportare la ceilalti, atat in trecut, cat si in prezent,
putandu-se astfel opera dezvaluirea imediata a blocajelor relationale pe masura ce relatia terapeutica se desfasoara.
>> Caută acum psiholog, psihoterapeut, psihiatru
De cealalta parte a relatiei, procesul de contratransfer vine ca raspuns al terapeutului la ceea ce clientul a proiectat asupra lui, avand baza in experienta de viata si in trecutul interrelational propriu. Tinand cont de faptul ca fiecare relatie din prezent reprezinta o completare a celor mai vechi, este de la sine inteles ca si terapeutul sa traiasca un fenomen similar transferului in cadrul relatiei cu clientul din fata sa.
Cititi si Vasile Dem. Zamfirescu: Regula abstinentei si contratransfer
Considerate a fi „procese esential identice” in care
fiecare il resimte in mod inconstient pe celalalt ca o figura din trecut,
dinamica transfer-contratransfer se construieste pe interactiunea celor doi actori ai cadrului psihoterapeutic. De altfel, psihiatria psihodinamica, in ceea ce priveste contratransferul, se bazeaza pe principiul conform caruia terapeutul este „in mod fundamental mai degraba asemanator” cu pacientul / clientul decat diferit de el. (Robinson, p. 38)
Bibliografie
- Jerome S. Blackman. (2012). 101 aparari. Cum se autoprotejeaza mintea. Bucuresti: Editura Trei
- Glen O. Gabbard. (2007). Tratat de psihiatrie psihodinamica. Bucuresti: Editura Trei, p. 36.
- Bernard Robinson. (2010). Psihologie clinica. Iasi: Polirom, p. 38; 66.
- Irvin D. Yalom. (2011). Mama si sensul vietii. Bucuresti: Humanitas, p. 168.
Foto: brightontherapypartnership.org.uk
Despre contratransfer in psihanaliza relationala
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
