Inocentul violent sadeste in celalalt confuzie afectiva si ideationala, apoi neaga ca ar sti ceva despre asta – negarea fiind adevarata efractie. Celalalt este impins intr-o solitudine apasatoare, unde sentimentele, gandurile și comunicarile verbale nu primesc nici un raspuns […] Actiunile violentului inocent care proiecteaza ceva in el sau evoca un continut neprocesat il tulbura profund.
Okja este un film despre pierderea inocentei care surprinde batalia politica intre o corporatie biotehnologica si activistii pacifisti ai drepturilor animalelor. Lucy Mirando este noul lider al corporatiei Mirando ce apartinuse tatalui ei, un psihopat notoriu. Lucy se lanseaza in afaceri cu proiectul sau cu alura fantastica a superpurcelusului: un porcusor creat in laborator, dar prezentat ca fiind descoperit in mod miraculos la o ferma. Povestea nu spune nimic despre cum s-a putut inmulti acest superpurcelus care este o mica minune din punct de vedere genetic. Cert este ca 26 de exemplare ale rasei sale vor creste timp de 10 ani in conditii naturale, la cele mai bune ferme ale lumii, ca apoi sa devina acel izvor inepuizabil de hrana atat de necesar intr-o lume suprapopulata.
Okja este un superpurcelus care a fost crescut de o fetita, Mija, intr-un peisaj montan de vis. Legatura dintre ei se va dovedi indestructibila. Mijloacele corporatiste, oricat de puternice, nu au nici o sansa in fata ferocitatii vointei sale de copil. Mija nu face decat sa mearga dupa uriasul ei prieten si sa-l ia inapoi acasa, cu o usurinta formidabila. Chiar daca primeste ajutor de la aparatorii drepturilor animalelor, acesta nu se dovedeste eficace; în cele din urma Mija gaseste resurse sa se descurce singura, restabilind ordinea fireasca a lucrurilor. Prinsa in mijlocul luptei intre cei care, confruntati cu realitatea dura, si-au pierdut inocenta, Mija exemplifica puterea nenegociabila a inocentei adevarate.
Lucy Mirando are o misiune grea: sa-si dovedeasca simtul etic in afaceri si, totodata, sa aiba un succes rasunator cu proiectul sau de suflet, visat inca din copilarie. Umilita de tatal si sora geamana, psihopatii familiei, vrea sa arate ca este cu totul diferita de ei (un lider adevarat), pentru a primi ulterior recunoasterea si chiar recunostinta tuturor.
Cand personalul sau se repede asupra fetitei care-si recuperase uriasul prieten, iar scena este filmata si difuzata la televizor, are loc o conversatie intre Lucy si angajatii ei de incredere. Referindu-se la activistii pentru drepturile animalelor care au intervenit sa ajute fetita, Lucy spune pe un ton stins:
Zic ca sunt psihopata
Unul dintre angajati raspunde:
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Ei sunt psihopatii, dra Mirando, nu-i asa?
Sunt narcisisti.
Lucy se indoieste:
Narcisistii poarta cagule?
Cel care e mana sa dreapta incearca sa o linisteasca, ca si cum acesta ar fi doar un mod de a vedea lucrurile:
Nebunii extremisti zic ca suntem psihopati. Ei spun: tatal tau era psihopat, sora ta era psihopata…
Lucy nu este de acord:
Tata chiar era psihopat. Ce-ai facut in razboi, tata? Am fabricat napalmul care desfigura oamenii.
Lucy admite ca cea mai mare dorinta a ei este transformarea companiei dintr-una detestata intr-una iubita. Planul ei functiona de minune, dar iata ca angajatii ei au stricat totul:
au maltratat fetita aia adorabila in uniformele pe care eu le-am creat, apoi i-au inghesuit cea mai buna prietena intr-o duba. Asta o sa ne distruga. Suntem morti.
Pentru Lucy este o chestiune de imagine, de perceptie a realitatii. Ii este teama ca ceilalti pot ajunge la aceasta perceptie, pentru ca, odata devenita publica, nu mai poate fi negata. Acesta este lucrul de care se teme cel mai mult pentru ca sustinerea integritatii ei psihice depinde de succesul acestei aparari.
Lucy exemplifica ceea ce Christopher Bollas a numit violenta inocentei. Cel care neaga un adevar tulburator despre sine spune ca nu e adevarat ceea ce vede celalalt. Lucy nu este cruda cand exploateaza animalele, iar scopul ei nu este să faca afaceri prospere, ci sa salveze lumea de foamete. In film dinamica relationala intre inocentul violent si cel care ii este victima nu are loc efectiv. Dialogul intre Lucy și fetita nu exista in film. Fetita nu ia parte la un dialog nici macar cu angajatii lui Lucy, fetita este implacabila, ca un zid; ea spune tuturor ca o vrea pe Okja acasa, atat. Nu are ce drepturi sa-si apere, pentru ca inocenta ei este reala, de nestramutat.
Negarea din spatele violentei inocentei se joaca intre doi oameni care se situeaza diferit fata de un adevar cunoscut de ambii: unul il recunoaste, comunicandu-l si celuilalt, cel de-al doilea nu vrea sa stie de el si nu spune nimic, nici macar nu se apara, determinandu-l pe celalalt sa poarta toata povara perceptiei adevarului tulburator. Acesta este dialogul mut intre Lucy si activistii drepturilor animalelor, în care Lucy nu-si apara inocenta facand referire la sine, ci doar la ei: ei zic ca sunt psihopata. Lucy nu spune niciodata ca nu au dreptate. Ea nu poate recunoaste absolut nimic. Lucy actioneaza prin angajatii ei, asa ca, propriu-zis, nu vede nimic: nu vede cum superpurcelusii sunt exploatati de vii. Nu conteaza ca acestia vor fi transati, ci miracolul pe care ei il reprezinta prin simpla existenta; dar si prin rolul lor in fantasma ca actiunile sale sunt bune, susceptibile sa salveze omenirea.
Lucy este violenta in inocenta ei prin faptul ca nu-si atribuie nici o responsabilitate pentru propriile actiuni. Cand atrocitatile companiei sunt expuse, nemaiexistand nici un dubiu asupra realitatii lor, lumea ei fantasmatica se destrama, aruncand-o in impasul initial: un copil care si-a pierdut inocenta afland de actele de cruzime ale tatalui si care, dorindu-si cu ardoare sa nu-i calce pe lume, si-a construit o lume perfecta, in care aceasta realitate nu exista, dar in care ea totusi actioneaza mereu ca sa o nege. Realitatea bruta nu dispare niciodata, e mereu acolo ca un hau ce asteapta s-o înghita.
Inocentul violent este cel căruia i s-a refuzat recunoasterea narcisica printr-un act de negare perceptiv, astfel ca, prin identificare, se comporta la fel ca celalalt. Parintele stie foarte bine ca copilul se joaca, perceptia ii functioneaza cum trebuie si totusi distorsioneaza ceea ce vede si face anumite comentarii invalidante sau nu spune nimic, desi este evident că ceva anume l-a nemultumit. Atunci copilul este nevoit sa se opreasca si sa-si renege experienta și orice impuls spontan pana cand nu intelege motivul reactiei parintelui. Paradoxal, pentru a reusi acest lucru, apeleaza la realitate, pe care o percepe brut, dand la o parte detaliile inselatoare si vanand adevarul pur. Apare atunci un clivaj intre sensul inconstient al comunicarii si semnificatia literala a cuvintelor, intre actiune si perceptie.
Lui Lucy tatal i-a spus direct ca este o idioata. In plus, nu a ascuns adevarul despre el si actele sale de cruzime. Lucy nu avea cum sa gandeasca aceasta realitate, asa ca nu a putut decat sa o nege in ceea ce priveste propriile perceptii si actiuni: nu e adevarat ca sunt cruda, tatal si sora mea au fost cu adevarat cruzi.
Test psihologic: află dacă eşti psihopat în mai puţin de 5 minute!
Inainte ca demascarea ei sa aiba loc, Lucy face o ultima incercare disperata de a-si apara inocenta. La lansarea publica a produselor din carnea superpurceusului, pune in scena regasirea dintre Mija si Okja. La acest moment, Okja avusese deja parte de suferinta in mainile unui veterinar autodeclarat iubitor de animale (un inocent violent si el), iar Mija intuia ca ceva ingrozitor i se intamplase uriasului ei prieten. Mijei nu-i pasa de eveniment, nu intra nicio clipa in joc, nu aude nimic din ce se spune, vrea doar să stie daca Okja e teafara sau nu. Lucy intentioneaza sa faca din Mija noua imagine a brandului Mirando, o intruchipare a unei companii de biotehnologie ideale. Daca Mija nu intuieste amploarea realitatii datorita inocentei ei, Lucy o cunoaste foarte bine, dar o neaga:
Cunoastem cu totii atrocitatile comise in acest loc. Insa azi il revendic pentru a va spune o poveste frumoasa
Vocea veterinarului companiei este singura care vorbeste despre ceea ce face Lucy de fapt:
Asta e un loc de neimaginat! Stiu!
Confuzia in care este aruncat de catre Lucy este tipica pentru cel care devine victima inocentului violent:
Nu ar fi trebuit sa fiu aici. Eu iubesc animalele. Toata lumea stie asta despre mine.
Ascultandu-l, intelegem modul de operare a lui Lucy care pe o parte a negat o realitate perceptiva comuna, iar pe alta l-a lasat pe el sa gestioneze consecintele unor actiuni in fond impartasite:
Mirando zice ca n-am voie sa-ti fac rau cat esti aici sau, de fapt, sa nu ramana urme,
dar nu e mare lucru.
Acest sadism inocent dă seama de un anume retard mintal, așa încât remarca tatălui : "ești o idioată" pare să exprime cu clarviziune acest crud adevăr.
Privesc spre vîrsta dumneavoastră (de mijloc, raportată la întreaga existență umană), a celor care scrieți precum mai sus, în cronica acelui film.
Pe plan psihologic, mai exact al încercării de-a cunoaște glumea grație acestei științe, simt că există doar o paradă, cu ce veți fi acumulat din cărți.
Acea paradă, pentru a dobîndi succes la alți semeni (de aceeași vîrstă și pricepere academică), are nevoie de ingrediente suplimentară, de tipul finețurilor literare – precum mai sus.