C. G. Jung, in Dezvoltarea personalitatii (2006), vorbeste despre importanta pe care scoala o are in formarea identitatii individuale constiente a copilului, fiind primul mediul din afara familiei pe care acesta il acceseaza. Invatatorul, dincolo de rolul de reprezentant al institutiei si al societatii in ansamblu, are mult mai multe roluri decat acela
de a-l indopa pe copil cu anumite cunostinte„ si informatii scolare.
Invatatorul vine sa inlocuiasca parintii, influentand prin personalitatea sa. Prin relatia de atasament specifica stabilita, el nu realizeaza doar desprinderea de familie a copilului ci, prin mijlocirea personalitatii sale si a exemplului propriu, realizeaza jumatatea de educatie psihologica ce vine in completarea celei parintesti/familiale. Scoala il transporta pe copil in lumea mai mare,
este prima particica de lume mare, reala,
iar prin proiectiile parentale pe care copilul le face asupra invatatorului se poate realiza contactul cu copilul, proiectiile si relatia devenind instrumentele principale in realizarea actului educational.
La randul sau, psihoterapeuta americana Laurel Wider si-a dat seama de importanta influentelor din mediul exterior familiei in ceea ce priveste socializarea de gen in momentul in care propriul fiu a ajutat-o sa vada ca nu este suficienta educatia primita acasa, ci si cea din societate, in primul rand de la scoala.
Astfel, ea a creat papusile Wonder Crew, niste plusuri menite sa ii ajute pe baieti sa intre in contact cu latura lor empatica si sa incerce sa modifice perpetuarea acelorasi modele fixe, stereotipe, despre ce inseamna un gen sau altul si ce face fiecare. Personajele Wonder Crew au fost imaginate asemenea unor supereroi, de aproximativ 30 de centrimetri, psihoterapeuta Laurel Wider afirmand ca le-a dorit pentru copii
asemenea unor congeneri, unor egali, dar de asemenea suficient de mici, suficient de vulnerabile pentru ca un copil sa simta ca vrea sa aiba grija de ele.
Intelegerea diferentelor de gen incepe sa se faca inca de pe la varsta de 1-2 ani, intre 4 si 6 ani dorinta de sortare pe categorii a copilului putand duce la puncte de vedere rigide cu privire la genuri. Cu toate acestea, o oarecare flexibilitate revine odata cu cresterea in varsta.
Este ceea ce a descoperit si studiul lui Rosen et. al. (2016), anume ca factorii de gen (feminin) si inaintarea in varsta au un efect asupra deciziilor morale altruiste, insa aceste efecte sunt mediate in totalitate de catre empatia emotionala. Similar, rezultatele studiului lui Van der Graaff et. al. (2017) au venit sa sustina notiunea conform careia un comportament prosocial timpuriu este un predictor pentru trasaturi corelate empatiei, dar numai in cazul fetelor.
Analiza lor a fost una de tip longitudinal pe un numar de 497 de adolescenti cu privire la comportamentele prosociale. Astfel, in cazul baietilor, nivelurile au fost stabile pana la varsta de 14 ani, urmate de o crestere pana la varsta de 17 ani, apoi de o usoara descrestere. In cazul fetelor, comportamentul prosocial a crescut pana la varsta de 16 ani, dupa care a inceput sa scada usor.
Si, nu in ultimul rand, insa poate mai important, Stuijfzand et. al. (2016) au descoperit, in ceea ce priveste experienta tristetii empatice fata de acelasi sex si fata de sexul opus raportata la structurarea pe genuri, ca tendinta generala, ca fetele manifesta o tristete empatica mai mare decat baietii.
Specific: in ambele studii (o analiza transversala si una longitudinala) realizate de autori baietii au raportat un nivel mai scazut al tristetii empatice fata de acelasi sex decat fata de sexul opus, in contrast cu fetele care au raportat un nivel mai ridicat al tristetii empatice fata de acelasi sex decat fata de sexul opus doar in studiul transversal, raportand niveluri egale ale tristetii empatice fata de ambele tipuri (same- and other-sex) in studiul longitudinal.
Revenind la psihoterapeuta Laurel Wider, motivul pentru care ea a ales sa se foloseasca de papusi si de joc a fost deoarece jocul constituie un context al invatarii pentru copii, plusurile fiind create cu scopul de a incuraja dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale, bazandu-se pe teoria mintii (care ii permite copilului sa-si imagineze cum si ce ar simti si gandi o alta persoana intr-o situatie data).
De fapt, papusile Wonder Crew reprezinta si o alternativa la povestirile stereotipe, dorindu-se ca, laolalta cu jocul, ele sa vina in intampinarea nevoilor si a intereselor copilului, pornindu-se de aici procesul invatarii, asemenea unei plieri pe copilul luat in contextul dezvoltarii sale.
In demersul ei, Laurel Wider a descoperit aspecte care sunt pastrate ascunse si ferite de ochii societatii, devenite in mare masura tabu: nu doar ca majoritatii baietilor le place sa se joace cu jucariile sau cu papusile surorilor; de asemenea ei
nu au nevoie sa fie invatati cum sa fie empatici si grijulii [nurturing], dar pot beneficia din a li se permite sa-si exploreze aceasta latura a lor.
Este ceea ce au descoperit si Toussaint si Webb (2010) cand au examinat diferentele de gen in nivelurile empatiei si ale iertarii, precum si masura in care asocierea empatiei si a iertarii difera in functie de gen. 127 de participanti au completat chestionare de autoevaluare, iar in urma analizei datelor colectate s-a vazut ca femeile sunt mai empatice decat barbatii, insa nici o diferentiere de gen s-a remarcat in ceea ce priveste iertarea. Cu toate acestea, asocierea dintre empatie si iertare a diferit in functie de gen, mai precis s-a constatat faptul ca empatia a fost asociata cu iertarea la barbati, insa nu si la femei!
In concluzie, negarea influentelor cu rol socializator pe care mediul le exercita asupra copilului este imposibila. Cu toate acestea, constientizarea lor si a elementelor mediatoare poate veni in intampinarea nevoilor individuale, realizandu-se o intalnire de mijloc intre cerintele societatii, care tinde spre perpetuare, tinand astfel strans de modelele si referintele care-i asigura stabilitatea, si nevoia de dezvoltare si exprimare individuala neingradita.
Bibliografie
- Jung, C.G. (2006). Opere complete – vol. 17. Dezvoltarea personalitatii. Bucuresti: Editura Trei.
- Popek, E.F. (2018). „Dolls That Nurture Boys’ Empathy”. The New York Times, May 14, 2018. Retrieved from https://www.nytimes.com/2018/05/14/well/family/wonder-crew-dolls-boys-empathy.html.
- Rosen, J.B., Brand, M., Kalbe, E. (2016). „Empathy Mediates the Effects of Age and Sex on Altruistic Moral Decision Making”. Frontiers in Behavioral Neuroscience, vol. 10.
- Stuijfzand, S., De Wied, M., Kempes, M., Van de Graaff, J., Branje, S., Meeus, W. (2016). Gender Differences in Empathic Sadness toward Persons of the Same- versul Other-sex during Adolescence. Springerlink.com.
- Toussaint, L., Webb, J.R. (2010). „Gender Differences in the Relantionship Between Empathy and Forgiveness”. The Journal of Social Psychology, vol. 145, Issue 6, pp. 673-685.
- Van der Graaff, J., Carlo, G., Crocetti, E., Koot, H.M., Branje, S. (2017). „Prosocial Breahvior in Adolescence: Gender Differences in Development and Links with Empathy”. Journal of Youth Adolescence, vol. 74, pp. 1086-1099.
Foto: kaplanco.com
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
