Sa acceptam umbra inseamna, printre altele, sa cautam transformarea, sa acceptam transformarea.
Procesul acceptarii umbrei incepe, paradoxal poate, cu confruntarea ei: raspundem chemarii insidioase a strainului cu fascinatie si pornim astfel in descoperirea sa. Pregatindu-ne asemenea eroului din basme sau mituri care porneste in aventura, este necesara buna cunoastere a resurselor noastre – a acelor parti luminoase care ne ancoreaza in sentimentul identitatii de sine.
Reafirmarea identitatii este necesara in procesul confruntarii cu umbra, caci este chiar imaginea despre sine – persona – cea supusa transformarii: consecinta inevitabila, de altfel, intrucat acceptarea umbrei aduce cu sine, de pe o parte, recuperarea continuturilor refulate si carora va fi nevoie sa li se faca loc in noua structura identitara, dar si presupune renuntarea la cele vechi, parti ale personei a caror functie nu mai este de actualitate.
Persona ca interfata a Eului cu lumea
Verena Kast aseamana intreg acest proces de de-constructie si re-constructie cu fenomenul mortii: „adevarata – definitiva – confruntare cu umbra inseamna moartea vechii personalitati”, dar care curpinde in esenta sa si renasterea, caci aceasta se va produce tocmai din identificarea cu umbra si re-plamadirea din aceasta.
A pleca in calatoria confruntarii si acceptarii umbrei este intr-adevar asemanator aventurarii pe taramul mortii. Necunoscute prin insesi naturile lor, atat moartea cat si umbra reprezinta provocari ale incertului si posibilitatea ca lucrurile sa ia orice turnura: „esti confruntat cu ceea ce iti este strain, iar acest lucru te schimba intr-un mod imposibil de prevazut.”
Umbra sau partea Eului respins
Confruntarea cu umbra inseamna suferinta, pierderea imaginii pe care o aveam despre sine fiind ea insasi ca o moarte identitara, iar aceasta necesita travaliu de doliu si manifestarea empatiei si a intelegerii fata de sine, necesita rabdare si mai ales increderea ca, la fel cum nu poate exista umbra fara o sursa de lumina, nici moartea nu poate fi posibila fara viata.
Principiul care domina intreg acest demers este cel creator, pornit chiar de la acea baza initiala de ancorare, dar imbogatita prin plusul pe care umbra integrata il aduce individului. Eul respins devine aliatul nostru, sporindu-ne puterile. Forta rezistentei este transformata in impuls creator, datator de viata si, mai ales, de vitalitate.
Umbra, fascinantul strain interior
Foto: wakeupkiwi.com
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
