Invitatia terapeutica deschide calea asumarii maturitatii psihologice. In tot acest proces, ne spunea odata un formator, terapeutul nu este decat un facilitator al experientei. El asigura contextul si este intr-adevar responsabil de proces, dar nu si de continutul sau – caci acesta apartine clientului.
Oferindu-se pe sine drept exemplu, terapeutul seteaza noul tipar dupa care se vor croi relatiile adulte din viata clientului, intalnirea terapeutica devenind astfel reperul dupa care clientul – aflat in impas existential – se va orienta.
Tipuri de psihoterapie. Explicatii pe intelesul tuturor
Daca ar fi sa folosim metafora unui drum, atunci terapeutul este persoana care insoteste calatorul, care ii arata acestuia diferitele carari ce i se astern in fata si pe care poate ca nu le observase si in nici un caz nu impune nici directia de mers si nici ritmul.
Ce face terapeutul este sa ofere alternative si sa aduca in relatie sentimentul de incredere, venind in intampinarea clientului cu deschidere si cu promisiunea spatiului continator. Iar clientul invata astfel ce este empatia autentica.
In relatia terapeutica matura si asumata se invata responsabilitatea fata de propria persoana, iar atunci cand aceasta lectie este una dureroasa, se deprinde si arta bunavointei fata de sine. Terapeutul ca oglinda poate sa reflecte astfel celalalt chip al clientului: uman, bland cu sine si intelegator.
Cand terapeutul-vrajitor da din cap plin de intelepciune
Intalnirea terapeutica nu este despre a-l convinge pe celalalt de ceva, ci despre a folosi diferentele in scop formativ, despre cum poti transforma dificultatile si situatiile problematice in resurse si oportunitati. In aceste cazuri, ciocnirea devine crestere, iar schimbul devine experienta.
Persoana terapeutului mijloceste toate acestea pentru client, mediind, de fapt si de drept, intalnirea acestuia cu sine… Pentru ca in spatiul relatiei terapeutice despre asta este vorba: despre client si despre experientele sale, alaturi de care terapeutul participa in calitate de prezenta a viitorului Eu matur, critic in sensul in care detine abilitatea de a discerne.
E acea mana invizibila, daca imi permiteti, care tine saua atunci cand invatam sa mergem pe bicicleta – nu ne da, ea, mana in sine, echilibrul, dar ne arata ce este acesta si cum sa ni-l creem singuri.
Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti
Foto: http://mayajacobs-wallfischpsychotherapy.co.uk/
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
"Oferindu-se pe sine drept exemplu…" Nu stiu daca terapeutul se ofera pe sine ca exemplu. Cred ca doar se ofera pe sine in sens participativ si empatic si nu in sens personal. Da, calitatea lui este de facilitator al unui drum in cadrul caruia cealalta persoana ia ceea ce considera, constient sau nu dar nu ca exemplu.