John Bowlby realizeaza la un moment dat, in Crearea si ruperea legaturilor afective, o pledoarie pentru ceea ce inseamna de fapt trairea sanatoasa a doliului.
Afirmand ca exista o tendinta gresita de a patologiza „efortul furios de a regasi persoana pierduta”, autorul argumenteaza ca, „dincolo de a fi” patologica, aceasta asa-zisa supralicitare reprezinta de fapt „o conditie necesara pentru ca doliul sa se desfasoare in mod sanatos”.
 |
| John Bowlby, parintele teoriei atasamentului |
Despre emotii si doliuri in filmul “Intors pe dos”
„Exprimarea fatisa” a „dorintei puternice” de regasire a obiectului, pe cat „de nerealista si inutila” poate parea, nu este nimic altceva decat un demers exhaustiv si necesar pentru confruntarea cu inevitabilul definitivat al mortii.
Inutilitatea demersului si, consecvent, esecul acestuia, deopotriva cu orientarea „din nou catre o lume din care persoana iubita se accepta ca fiind disparuta irevocabil” nu vor putea fi admise decat „dupa ce [individul] a depus toate eforturile” de regasire a celui pierdut.
Este necesara asadar confruntarea cu sentimentele de revolta si de furie care insotesc cererea pentru intoarcerea persoanei, sentimente resimtite fata de plecarea acesteia si nascute din necesitatea de a i se reprosa acest abandon.
Toate acestea, afirma Bowlby, sunt, „in egala masura, parte din reactia la pierdere” si a adultului (cu atat mai mult „in cazul unei pierderi subite”), ci nu constituie doar modul copilului de varsta mica de a reactiona si a face fata la pierdere si doliu.
Este importanta, asadar, intelegerea functiei fiecarei trairi, precum si a ceea ce ea incearca sa rezolve sau sa vindece, pentru ca numai punerea in context si privirea in ansamblu a persoanei si a situatiei sale de viata poate oferi imaginea adecvata a realitatii sale.
Este bine sa se inteleaga faptul ca, dincolo de tendinta de patologizare, se afla trairi, emotii si reactii naturale ele in sine, a caror provenienta se afla intr-o cauza la indemana, chiar daca adesea mascata.
Horst Kächele despre atasamentul in psihoterapie
John Bowlby, Crearea si ruperea legaturilor afective, Editura Trei, Bucuresti, 2016
Foto: opencollege.info
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
Mi-e teamă că frumoasele zise de mai sus țin doar de subțirea peliculă a conștientului.
Cu restul acelui tărîm lucrurile stau ceva mai complicate – mă refer a relaționa ori (cu atît mai mult!) a umbla la ceva de acolo.
Nu-i treabă simplă.
Iar succesul e doar de moment (cînd nu-i vreo iluzie,. de așa ceva…)
Luați zisele mele ca simplu feedback, de la un amator ajuns la vîrsta a treia și care se află interesat de acel domeniu (cu vreo două decenii de observații amatoricești asupra lucrurilor).