Articolele anterioare ale seriei de fata despre conceptiile lui Gustave Le Bon au prezentat in mod explicativ consideratiile pentru care despre multimi nu se poate spune ca poseda capacitate rationala, neputand fi vorba deci, cel mult, decat despre idei care circula in inconstientul colectiv al multimii sub forma de imagini si afecte.

Gustave Le Bon imparte aceste idei in doua categorii, anume accidentale si pasagere, pe de o parte, si fundamentale, de cealalta parte. Astfel, prima clasa contine idei ce apar sub influenta contextului de moment, fiind motivate de „interesul exagerat” la care se adera situational-concret; cea de-a doua clasa cuprinde insa idei a caror stabilitate este data de incarcatura lor filogenetica (mediu, ereditate).

Gustave Le Bon despre caracteristicile multimii

Cu toate acestea, fie ele de-un fel sau altul, ideile ce le sunt sugerate multimilor au nevoie de „imbracamintea” unei forme foarte simple si mai ales de reprezentarea ca imagine, tocmai aceasta prezentare a lor facand posibila si existenta simultana a ideilor contradictorii in cadrul fenomenelor de grup: „lipsa totala de spirit critic” nu va permite sesizarea contradictiilor.

In consecinta, iata carui fapt se datoreaza supravietuirea variilor „idei-imagini” ce nu prezinta nici o „valoare ierarhica”: fiind „intotdeauna simplificatoare”, ele sunt luate in seama pentru ca se adreseaza nivelului irational-afectiv, ideea-imagine neputand patrunde in inconstient si neputand avea efect decat atunci cand „devine sentiment”.

Gustave Le Bon despre extremismul afectiv al multimilor

Mai mult, neavand nevoie de justete, multimile nu sunt capabile de sesizarea faptului ca, intre ideile pe care le asociaza, legaturile sunt doar aparente si, cel mult, „de asemanare sau de succesiune”. Astfel, au loc veritabile procese de gandire magica (fenomen cognitiv infantil prin excelenta) si de generalizare care se constituie in „caracteristicile logicii colective”.

Impresionabile cu mare usurinta, autorul compara multimile cu cel aflat in „situatia in care doarme” si a carui ratiune este „suspendata”, permitand aparitia imaginilor care subjuga – in cazul concret al multimilor, lucrurile fiind cu atat mai simple: „de-a lungul timpului, aparenta a jucat un rol mult mai important decat realitatea.”

Pentru multimi, „irealul are tot atata importanta ca realul”, tendinta fiind de nediscriminare intre cele doua. Insa tocmai aceasta incapacitate de diferentiere si de sesizare a obiectivului, asa cum am precizat si anterior (iar Le Bon nu face rabat de la avertismente de-a lungul studiului sau), expune multimile fortei oratorului abil care, stiind sa intre in „comuniune intima” cu aceasta si evocand imaginile potrivite, finalmente o va seduce si domina.

Scurt excurs despre moralitatea multimilor

Bibliografie: Gustave Le Bon, Psihologia multimilor, Editura Cartex, Bucuresti, 2016
Foto: http://www.dreams.metroeve.com/chinese-people/

Alexandra Frîncu

este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.

Toate articolele acestui autor