In volumul Ce se intampla in iubire, filosoful Alain de Botton intreprinde o analiza minutioasa si nuantata a ce inseamna, de fapt, a-l iubi pe celalalt pentru ce este el si, de asemenea, pentru ceea ce suntem noi insine…
„Credem ca lucrul pe care-l cautam in dragoste este fericirea, cand de fapt ceea ce cautam e familiaritatea”, ne spune autorul, punandu-ne fata in fata cu o realitate emotionala de netagaduit: intram in relatiile noastre amoroase avand deja un repertoriu emotional in care sa ne regasim si in care ne simtim noi insine, astfel ca, atunci cand ne cautam un partener, cautam de fapt posibilitatea de a reda si (re)trai tocmai acest „playlist” emotional.
Scenariul acesta pompos numit iubire
Atasamentele stabilite, tiparele de comunicare, dinamicile de apropiere sau de indepartare ne sunt toate cu mult timp in urma formate, iar noi avem nevoie, inconstient, tocmai de aceia care pot dansa alaturi de noi pe muzica acestui tango al afectivitatii in care precedentele evocatoare ale copilariei constituie reperele dupa care ne vom construi relatiea de cuplu.
 |
| Alain de Botton, Ce se intampla in iubire |
Setati fiind insa pe aceste obiective, se va intampla ca totusi nu doar sa-i pierdem din vedere, dar si sa-i dam la o parte cu bunastiinta (in masura in care poate fi vorba despre o „bunastiinta” a fortelor inconstiente) nu pe aceia care se intampla sa (ne) greseasca sau despre care sa credem ca se insala, ci, dimpotriva, pe aceia care „au prea multa dreptate”, pentru ca maturitatea, intelepciunea si echilibrul lor ne par „nemeritate si straine”…
Inconstienti de acest „mecanism”, „sfarsim prin a crede ca luptele noastre sunt mai degraba semne ca am comis o eroare neobisnuita si fundamentala” atunci cand relatiile esueaza si se incheie, insa in nici un caz nu putem privi acest deznodamant drept o „proba ca avem cascnicii care, in linii mari, se desfasoara exact asa cum ne-am propus.”
Aceasta realitate in care ne autoprofetim relatiile de cuplu este o pastila amara si, de cele mai multe ori, prea dureroasa pana si de contemplat, pasamite de inghitit. Sa acceptam ca suntem constransi, in alegerile noastre amoroase, de ce ceea ce am invatat in copilarie ca reprezinta iubirea presupune un travaliu coplesitor de vindecare a copilului interior si al doliului fata de imaginile parentale.
Cu toate acestea, nu este imposibil: vom fi „gata” pentru fericirea in cuplu atunci cand vom fi pregatiti sa iubim in loc sa fim iubiti. A putea oferi dragoste neconditionata presupune conectarea la propriul astfel de izvor interior de iubire, care nu are nevoie sa primeasca pentru a fi intretinut, ci de a darui.
Eliberandu-ne de imago-urile personale vom reusi, asadar, sa nu-l mai umbrim pe celalalt cu propriile proiectii si vom putea, in final, sa-l descoperim in autenticitatea sa si sa ne redescoperim alaturi de acesta, compunand impreuna propriul repertoriu emotional.
Fantasma si iubire: povestea unei deconstructii (sedinta AIPsA din mai)
Bibliografie
- Alain de Botton, Ce se intampla in iubire, Editura Humanitas, Bucuresti, 2017
- Harville Hendrix, Primeste iubirea pe care o doresti, Editura Herald, Bucuresti, 2018
- Why Our Partners Drive Us Mad: Philosopher Alain de Botton to the Central Foible of the Human Heart and How to Heal It
Foto: viajejet.com
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
