Gustave Le Bon despre religiozitatea multimilor

Intoleranta si fanatismul reprezinta accesoriile obisnuite ale unui sentiment religios.

Incarcate de irational si de emotional, convingerile multimilor imbraca o forma aparte de extremism afectiv, tendinta ce poate fi cu usurinta descrisa drept „religioasa”, dupa cum urmeaza sa fie explicat.

Gustave Le Bon afirma ca acest sentiment religios caracteristic multimilor reprezinta „adorarea unei fiinte presupus superioare”, dar care produce teama fata de „puterea” atribuita, si care astfel determina „supunere oarba” in fata „comandamentelor sale”. Multimea devine neputincioasa fata de punerea in discutie a „dogmelor” fortei conducatoare, supusa fiind dorintei „de a le raspandi”.

gustave le bon religiozitatea multimilor

Gustave Le Bon despre caracteristicile multimii

Tendintele extremiste iau astfel nastere din intensitatea afectiva exacerbata ce nu poate fi controlata si care determina, la randul sau, purtarea unor veritabile cruciade impotriva tuturor celor „ce refuza sa admita” aceste continuturi.

Citeştedespre

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică + Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică: înscrieri 2023

Kazuki Oishi 29.09 | Anaïs Touchot 30.09

Cum îi putem ajuta pe refugiaţii din Ucraina

Asadar, indiferent ca „idolul” este unul material (obiect), omenesc (persoana) sau abstract (idee), sentimentul multimii „ramane totdeauna de esenta religioasa”, el el contopindu-se deopotriva „supranaturalul si miraculosul”.

Gustave Le Bon despre extremismul afectiv al multimilor

Aceasta „adunare a resurselor spiritului” si „subordonare a vointei” in serviciul unei cauze sau fiinte directioneaza intreaga viata psihica a multimii. „Eroul aclamat” devine „zeu” – iar istoria este plina de astfel exemple ale zeilor si vointelor ce s-au dedicat in intregime adorarii lor.

In concluzie, pentru a clarifica, poate, mai bine, ceea ce autorul doreste sa explice prin religiozitatea multimilor, vom rezuma faptul ca nu este vorba despre acel conducator in sine, adorat pentru persoana lui, cat este vorba despre ideea pe care o inspira: un exemplu, aparent paradoxal, poate fi cel al ateismului, care, in cuvintele lui Le Bon: „daca ar fi posibil sa se determine acceptarea sa de catre multimi, ar avea intreaga ardoare intoleranta a unui sentiment religios si, in formele sale exterioare, ar deveni curand un cult.”