Terapia cognitiv-comportamentala avanseaza o perspectiva hiper-rationala asupra suferintei umane, in completarea unei culturi managerialiste a eficientei si a institutionalizarii in lumea occidentala.

Autor si psihoterapeut, Dr. Farhad Dalal a publicat recent o carte care critica fundamentele filosofice si stiintifice ale terapiei cognitiv-comportamentale (TCC). Sustinuta adesea ca alternativa la medicamentele psihiatrice, TCC deriva, potrivit investigatiei lui Dalal, din aceleasi conceptii stiintifice si filosofice eronate, mai putin preocupate de originea distresului si mai inclinate spre reducerea suferintei la explicatii medicalizate si tratamente institutionale.

tcc terapia cognitiv-comportamentala neoliberalism

Intitulata CBT: Cognitive Behavioural Tsunami (TCC: Tsunamiul Cognitiv-Comportamental), cartea examineaza influentele managerialismului, politicii si stiintei corupte care avanseaza anumite opinii si raspunsuri la distresul uman. In introducerea cartii se afirma urmatoarele: „Aparitia TCC-ului a fost stimulata de neoliberalism si de fenomenul Noului Management Public [1]. Cartea nu doar critica stiinta, psihologia si filosofia TCC, dar lanseaza totodata o provocare mentalitatii managerialiste si intelegerii hiper-rationale a «eficientei», locuri comune in viata organizationala de astazi. […] Cartea de fata sugereaza ca acestea sunt forme perverse de gandire, care au fost institutionalizate de NICE si IAPT [2] si folosite de acestea pentru a genera naratiunile despre competentele TCC-ului. Se sustine astfel ca TCC reprezinta un exercitiu de reducere a simptomelor, dar exagerandu-se foarte mult gradul de reducere a simptomelor, durabilitatea ameliorarii, precum si numarul persoanelor ajutate.”

farhad dalal cbt cognitive-behavioural tsunami karnac

Problema-cheie abordata de Dalal ar putea fi formulata astfel: „Este TCC ceea ce pretinde a fi?” Ca raspuns, Dalal prezinta cateva argumente ce ilustreaza falsitatile care stau la baza sprijinirii TCC-ului. In primul rand, el sustine ca TCC a luat nastere la intrarea in transa hiper-rationalitatii si dintr-o conceptie foarte limitata despre ceea ce poate fi inclus sub umbrela „stiintei”. Tentativa TCC de a intelege distresul uman este modelata de ideea ca orice trebuie sa fie precis masurabil pentru a putea fi luat in considerare si, mai mult, ca trebuie sa fie documentat pentru a fi legitim. „Se presupune ca activitatea stiintei ar consta in producerea de cunostinte obiective prin mijloace rationale”, scrie Dalal. „«Mijloacele» sunt ele insele un amestec de observatie (dovezi empirice) si argumente logice. TCC pretinde ca in acest mod produce cunostinte stiintifice si, pe aceasta baza, afirma ca pretentiile sale sunt rationale, obiective si neutre axiologic [3]. Pe scurt – ca reprezinta adevarul.”

Citiţi despre

Modele mai mult ca perfecte la H&M

Suicid fals: Internat la psihiatrie dupa ce a testat serviciul Facebook de prevenire a suicidului

Sinceritate

Cititi si Psihanaliza si (sau?) psihoterapie cognitiv comportamentala

Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter

Astfel, TCC este prezentata intr-o lumina in care integrarea culturala [4] este negata. Cu toate acestea, Dalal evidentiaza legatura dintre aceasta abordare si o cultura a eficientei care promoveaza capitalismul neoliberal. Institutiile si structurile neoliberale promoveaza eficienta prin forme precum masurile de austeritate care genereaza in mod efectiv niveluri mai mari de distres. Cu toate acestea, distresul uman este conceptualizat ca fiind o boala, prin lentila TCC-ului. Ca atare, politicile culturale care contribuie la distres sunt aceleasi care ofera TCC ca solutie.

Dintr-un unghi mai larg, Farhad Dalal considera terapia cognitiv-comportamentala ca fiind hiper-rationala: „Sloganul hiper-rationalitatii este «comanda si controleaza»; se asteapta ca noi sa putem controla totul: nu doar lumea, nu doar functionarea organizatiilor, dar chiar si propriile noastre fiinte.”

farhad dalal hiper-rationalitate managerialism

Fundarea TCC intr-un cadru stiintific pozitivist dicteaza conditiile in care TCC este studiat si promovat, sustine Dalal. El afirma ca naratiunea TCC este una care accepta necritic existenta „tulburarilor mintale” din DSM. Terapia cognitiv-comportamentala ca tratament este studiata si promovata odata cu reificarea [5] tulburarilor psihice. El detaliaza astfel: „Pe aceasta baza, tratamentele pentru tulburarile mintale sunt testate in conditii controlate de catre oamenii de stiinta, fiind astfel produse dovezi stiintifice cu privire la faptul daca tratamentul functioneaza sau nu”.

Odata ce aceste dovezi sunt stabilite si interpretate ca fiind convingatoare, organismele institutionale care reglementeaza recomandarile de tratament, precum National Institute for Clinical and Health care Excellence (NICE), elaboreaza linii directoare de manual pentru diseminarea de tratamente similare.

Dalal se arata insa ingrijorat cu privire la aceasta aparent fara probleme, liniara probare si promovare a terapiei cognitiv-comportamentale. Principalul sau argument implica examinarea si chestionarea fundamentelor ideologice ale acestui proces. El spune: „Citirea ideologica taie la montaj toate distorsiunile si revenirile, precum si complexitatea, contradictiile si luptele de putere pentru a face sa para ca ele nici nu au existat vreodata. De fapt, naratiunea terapiei cognitiv-comportamentale despre sine este o una politica, deghizata intr-una stiintifica.”

Cartea lui Farhad Dalal este centrata pe demontarea acestei lecturi ideologice. Dalal are in vedere influenta filosofiei utilitariste in popularizarea TCC-ului – sau a ceea ce el numeste „tsunamiul TCC”. Aceasta implica o examinare a ideilor conventionale despre fericire.

Mai mult, autorul deconstruieste politica formarii identitatii. Aceasta se refera la modurile in care disciplinele psi (psihologia, psihiatria si psihoterapia) au manuit pozitivismul pentru a medicaliza si a individualiza suferinta. In acest sens, ele au acceptat incadrarile diagnostice ale distresului ca tulburari individuale.

Tipuri de psihoterapie. Explicatii pe intelesul tuturor

Mai departe, Dalal explica geneza cognitivismului si legatura acestuia cu economia neoliberala. Un exemplu aici il constituie conceptualizarea distresului (incadrat ca depresie) ca incapacitate de a munci. Organismele guvernamentale nu reusesc sa vada modalitatile in care aceasta „povara” este rezultatul masurilor de austeritate. Solutia logica a acestei probleme, atunci cand este astfel contextualizata, este, conform lui Dalal: „Tratati boala si vor reveni la munca.” „Pe seama acestui fapt, noi categorii diagnostice apar in discursuri si lucrari emise de Department for Work and Pensions (DWP), ca de exemplu «rezistenta psihologica la munca» si «nemunca adanc inradacinata» [6]. DWP ofera contracte lucrative pentru furnizori de tratamente pentru «boala mintala» de acest tip.”

Legatura dintre cognitivism si economia neoliberala se manifesta si in „prescrierea” TCC, sustine el. In acest proces, sarcina de a examina dovezile si baza stiintifica a tratamentelor este una ciuruita de coruptie si inselaciune, deoarece o anume perspectiva este transmisa fara a se cunoaste integrarea-i culturala ori contextul ideologic.

Dalal impartaseste punctul de vedere dupa care sprijinul pentru TCC se bazeaza pe suprageneralizari, distorsiuni, minciuni si hacking, toate acestea inradacinate in obiectivarea subiectivitatii. Cercetarea este restrictionata, iar rezultatele sunt conduse de dorinta. „Daca il dezbraci de jargon”, scrie el, „din tratamentul TCC nu ramane mult mai mult decat indemnul: gandeste diferit, simte diferit.” Si, mai departe: „Aceste practici nu numai ca sfarsesc prin a-i insela la rest pe pacienti prin diluarea intensitatii si a duratei tratamentelor la care sunt indreptatiti, dar totodata exercita un stres insuportabil pentru practicieni. Dar arta managerialismului este aceea de a face sa para ca nici unul dintre aceste lucruri nu se intampla si ca institutia isi indeplineste toate obiectivele si tintele sale.”

In concluzii, Dalal avertizeaza impotriva celui de-al treilea val al TCC, care include promovarea Terapiei Cognitive Bazata pe Mindfulness (Mindfulness-Based Cognitive Therapy – MBCBT). Desi aceasta abordare a fost imbratisata de NICE si IAPT ca fiind in mod evident un remediu eficace, el subliniaza ca nu povestea de succes a TCC e cea care ne apare la prima vedere.

Mai degraba el analizeaza cu atentie aceste studii pentru a demonstra modalitatile in care utilizarea eronata a statisticilor si obscurizarea limbajului [7] creeaza o poveste care se potriveste cu povestea TCC. Dalal concluzioneaza ca TCC in sine este o iluzie, sustinuta de mediul inconjurator al credintelor, sistemelor si structurilor managerialiste: „Iluzia cognitivista este tocmai asta: iluzia ca oamenii moderni sunt mai intai de toate fiinte cognitive, care iau decizii pe o baza rationala. Si, mai departe, iluzia ca gandurile preceda emotiile si sunt separabile de ele… Odata corectate, o data ce cunoasterea se potriveste realitatii, atunci viata emotionala intra in rand, iar persoana este recuperata. Aceasta se poate lesne realiza in orice interval aflat intre sase si douazeci de sedinte. Aici se pune capat iluziei.”

Ce terapie psihologica ti se potriveste?

Note

[1] New Public Management – o serie de abordari originate in anii ’80 prin care se incearca transformarea serviciilor publice dupa modelul intreprinderilor private (businesslike) si „eficientizarea” acestora urmand modelele manageriale ale sectorului privat (n. trad.).
[2] NICE – The National Institute for Health and Care Excellence, organism public executiv al Department of Health din Marea Britanie, care elaboreaza recomandari si ghiduri. Un program important al NICE este IAPT – Improving Access to Psychological Therapies (n. trad.).
[3] Value free, in orig. – trimitere la conceptele Wertfrei si neutralitate axiologica ale sociologului Max Weber cu referire la impartialitate in cercetarea stiintifica (n. trad.).
[4] Cultural embeddedness, in orig. – (in stiintele sociale) dependenta sau integrarea culturala a unui fenomen ori sfera de activitate (n. trad.).
[5] Reificare – concept filosofic, semnificand intr-un sens larg transformarea ori tratarea unui abstract (gand, idee s.a.), aici de natura psihica – drept ceva material ori fizic (n. trad.).
[6] Psychological resistance to work si entrenched worklessness, in orig. (n. trad.).
[7] Statistical spin si linguistic obfuscation, in orig.

Farhad Dalal lucreaza in practica privata ca psihoterapeut si analist de grup. Este formator in analiza de grup la Institute of Group Analysis din Londra. A fost pana de curand Associate Fellow la University of Hertfordshire’s Business School. A publicat numeroase lucrari pe tema psihanalizei, analizei de grup, politicii, organizatiilor si rasismului.

Filme video cu Farhad Dalal conferentiind pe aceasta tema

Farhad Dalal, CBT: The Cognitive Behavioural Tsunami: Managerialism, Politics and the Corruptions of Science, Karnac, 2018

Traducere de D. L. Bîtfoi

Recenzia a fost publicata initial de Mad in America – Science, Psychiatry, and Social Justice cu titlul „New Book Deconstructs Ideology of Cognitive Therapy”. O puteti citi in original aici.

Zenobia Morrill

este absolventa a programului de masterat in consiliere psihologica al Columbia University. Ca doctorand si cercetator al University of Massachusetts din Boston, studiaza contextul informational al cercetarii psihologice si factorii sociali care influenteaza psihologia individuala. In prezent e implicata in proiecte despre impactul violentei structurale. Este membru al MIA Research News Team.

Toate articolele acestui autor