De curand am desfasurat unul dintre cele mai ample studii din toate timpurile despre perfectionism. Am aflat astfel ca perfectionismul a crescut substantial in ultimii 25 de ani si ca afecteaza deopotriva barbatii si femeile.

De asemenea, am vazut ca, odata cu trecerea timpului, perfectionistii devin mai nevrotici si mai putin constiinciosi.

Perfectionismul presupune lupta pentru evitarea asidua a imperfectiunilor si cautarea perfectiunii, atat in ceea ce priveste propria persoana, cat si pe ceilalti. Reactiile extrem de negative la greseli, autocritica severa, indoielile privind abilitatile legate de performanta si perceperea celorlalti ca fiind critici si exigenti reprezinta trasaturile definitorii ale acestei maladii.

In calitate de psiholog clinician in cadrul departamentului de psihologie si neurostiinte de la Universitatea Dalhousie si de lector in metode de cercetare la Universitatea St. John, avem o vasta experienta in intelegerea, evaluarea, tratarea si studierea perfectionismului.

Ceea ce am vazut ne-a tulburat foarte tare.

Credem ca exista o nevoie urgenta de a intreprinde eforturi de prevenire – de a reduce practicile dure si de control ale parintilor si influentelor socio-culturale, cum ar fi imaginile media nerealiste care contribuie la dezvoltarea perfectionismului. Interventiile pentru perfectionistii aflati in dificultate sunt, de asemenea, necesare.

Generatia “millennials” este in suferinta

Pentru a intelege mai bine perfectionismul, am efectuat o meta-analiza pe scara larga, implicand 77 de studii si aproape 25 000 de participanti. Aproximativ doua treimi dintre participanti au fost femei, iar multi se numara printre studentii universitari caucazieni din state occidentale (cum ar fi Canada, Statele Unite si Regatul Unit). Participantii nostri au avut varste cuprinse intre 15 si 49 de ani.

Am descoperit ca tinerii de astazi sunt mai perfectionisti decat oricand. De fapt, am constatat ca perfectionismul a crescut substantial din 1990. Aceasta inseamna ca acei din generatia “millennials” (sau generatia Y, cei nascuti intre 1980 si 2000) se confrunta cu perfectionismul mai mult decat generatiile anterioare – o constatare care reflecta cercetarile precedente.

Cauzele perfectionismului sunt complexe. Cresterea perfectionismului deriva, cel putin partial, din societatea de astazi, in care rangul si performanta au o importanta excesiva, punandu-se un puternic accent pe castigul si interesul propriu.

De asemenea, parintii critici si predispusi sa isi controleze copiii favorizeaza dezvoltarea perfectionismului. Odata cu postarile din social media care prezinta vieti nerealiste „perfecte” si reclame stralucitoare, ce promoveaza standarde greu de atins, generatia “millennials” este inconjurata de prea multe etaloane prin care sa isi evalueze succesul si esecul. Provocarile de tipul “Keeping up with the Joneses” sau “Keeping up with the Kardashians” nu au fost niciodata mai dificile.

Cititi si Pledoarie pentru o scoala care incurajeaza lenea

Aceasta epidemie de perfectionism din societatile occidentale moderne este o problema grava, chiar mortala. Perfectionismul este puternic legat, conform cercetarilor, de anxietate, stres, depresie, tulburari de alimentatie si chiar de sinucidere.

Anxietate e atunci cand simti prea mult

Pe masura ce imbatranesc, perfectionistii incep sa se destrame

De asemenea, am constatat ca, pe masura ce perfectionistii imbatranesc, par sa se destrame. Personalitatile lor devin mai nevrotice (mai predispuse la emotii negative, cum ar fi vinovatia, invidia si anxietatea) si mai putin constiincioase (mai putin organizate, eficiente, fiabile si disciplinate).

Urmarirea perfectiunii – un obiectiv intangibil, trecator si rar – poate duce la o rata mai mare a esecurilor si la o rata mai scazuta a succeselor, ceea ce creşte posibilitatea ca perfectionistii sa devina nevrotici ca urmare a imperfectiunilor proprii, scazand probabilitatea de a-si atinge in mod constiincios scopurile.

In ansamblu, rezultatele noastre sugereaza ca viata nu este mai usoara pentru perfectionisti. Intr-o lume plina de provocari, dezordonata si imperfecta, perfectionistii ar putea ajunge mult mai usor la epuizare (burn-out) pe masura ce imbatranesc, devenind mai instabili si mai putin sarguinciosi.

Constatarile noastre au aratat, de asemenea, ca barbatii si femeile sunt pe niveluri similare de perfectionism.

Acest lucru sugereaza ca societatile moderne occidentale nu exercita presiuni mai mult asupra unui gen sau altul de a fi perfect. Rolurile de gen par sa permita (sau sa incurajeze), atat pentru barbati si femei, depunerea de eforturi pentru atingerea perfectiunii.

Cercetarile viitoare ar trebui sa testeze daca barbatii se straduiesc sa se perfectioneze mai degraba pe motive de realizare (cum ar fi concurenta pentru resurse), iar femeile se straduiesc sa se perfectioneze mai mult pe motive de relatie (cum ar fi dorinta de a fi pe placul celorlalti).

Dragostea neconditionata este un antidot

Perfectionismul este o epidemie majora si mortala in societatile occidentale moderne, care este grav subevaluata, cu multi perfectionisti aflati in dificultate, ascunzandu-si imperfectiunile de cei care ar putea sa ii ajute (psihologi, profesori sau medici de familie).

Trebuie sa raspundem la epidemia de perfectionism la nivel parental si cultural.

Parintii trebuie sa fie mai putin in control, critici si supraprotectivi fata de copiii lor – invatandu-i sa tolereze si sa invete din greselile lor, sa pretuiasca incercarile, munca si disciplina in detrimentul urmaririi nerealiste a perfectiunii.

Dragostea neconditionata – acolo unde parintii pretuiesc copiii pentru mai mult decat performanta, reusitele sau aspectul lor – pare sa fie cel mai bun antidot impotriva perfectionismului.

Perfectionismul este un basm nerealist, pentru care social media este povestitorul. Trebuie sa invatam sa practicam scepticismul sanatos fata de viata suspect de „perfecta” promovata prin intermediul postarilor de pe social media si al reclamelor mass-media. Imaginile nerealiste realizate prin editare foto si utilizarea excesiva a filtrelor flatante sunt mai putin convingatoare odata ce ati invatat ca jocul este manipulat.

Cititi si Aproape jumatate din medicii americani sufera de burnout

Simon Sherry 
Professor, Clinical Psychologist, and Director of Clinical Training in the Department of Psychology and Neuroscience, Dalhousie University

Martin M. Smith  
Lecturer in Research Methods, York St John University 

Articolul a fost publicat initial de The Conversation, UK Edition. Il puteti citi in original aici. 

Foto: theodysseyonline.com