Bilingvismul, avantaje si prejudecati

Bilingvismul reprezinta abilitatea de a folosi doua sisteme lingvistice in viata de zi cu zi, ne spun autorii Byers-Heinlein si Lew-Williams (amandoi cu specializare in psihologie si lingvistica infantila) intr-un articol publicat in urma cu cativa ani, articol adresat parintilor si care isi propune sa demonteze din miturile si interpretarile eronate privitoare la aceasta capacitate.

In primul rand, unul dintre cele mai intalnite motive de ingrijorare este dat de amestecul de vocabular, considerandu-se adesea ca acei copii care poseda capacitati bilingve fac de fapt confuzii intre cele doua sisteme lingvistice pe care le cunosc (mai mult sau mai putin), confuzii ce par a fi indicate de faptul ca utilizeaza, in aceeasi propozitie, cuvinte din ambele limbi.

Cititi despre Psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger

Cunoscut drept code mix, acest amestec de cuvinte este explicat prin faptul ca, pe masura ce copiii isi dezvolta vocabularul odata cu dezvoltarea neuropsihologica generala, ei vor dispune totusi de un numar limitat de „resurse” lingvistice; un copil bilingv insa va putea face apel la cuvintele din vocabularul celeilalte limbi pentru a se putea exprima, lasand in acest fel impresia ca le amesteca si incurca cu totul.

O alta idee vehiculata se refera la capacitatile inteligente crescute ale unui copil bilingv – literatura de specialitate fiind de acord in legatura cu acest aspect, insa nuantand: este vorba de abilitatile sociale.

Tinand cont de faptul ca un sistem lingvistic este mai mult decat un complex de semne si simboluri pe care o societate sau cultura le-a stabilit de comun acord, limba este si o reprezentare simbolica a modului in care este definita lumea, cu fenomenele si experientele sale. Este astfel vorba de incarcatura subiacenta a intelesului si a continutului sau emotional care alcatuieste de fapt esenta unui sistem lingvistic.

Asadar, cunoasterea unei limbi si a subtilitatilor sale de context si continut permite cunoasterea si intelegerea metareprezentationala a culturii / societatii careia ii apartine – fiind astfel usor de inteles nivelul mai ridicat al abilitatilor sociale si de empatie demonstrate de catre copiii si adulti bi- si multilingvi, acestia descurcandu-se mult mai bine la testele de teorie a mintii si de abordare a perspectivei celuilalt.

De asemenea, si in termeni ai avantajelor cognitive se pare ca persoanele bilingve sunt favorizate, demonstrand o mai buna capacitate de a realiza schimburi si treceri (switches) intre activitati si constructe psihice distincte. Aceste procesari solicita capacitati de inhibitie si task switching, specifice functiilor executive ale cognitiei, bilingvii dand astfel dovada de o mai mare flexibilitate cognitiva si, totodata, de mai bune capacitati atentionale si mnezice (conform anumitor studii de cercetare).

Nu in ultimul rand, exista o disputa si in ceea ce priveste momentele cele mai prielnice pentru invatarea unei limbi, considerandu-se ca receptivitatea biologica cea mai mare este in primii ani de viata – perfect plauzibil, tinand cont de etapele de dezvoltare neuronala si de structurare a proceselor psihice.

ADHD-ul între ignoranţă şi stigmat 

Cu toate acestea, factorul de mediu este de asemenea important in achizitiile lingvistice, atrag atentia autorii, vorbind deopotriva de cantitatea si de calitatea expunerii la o limba (materna si straina in egala masura). Modul in care persoanele de ingrijire si cei din anturajul general vorbesc cu un copil determina succesul sau insuccesul invatarii lingvistice.

Astfel, oportunitatile bogate, diverse si antrenante de invatare a silabelor, sunetelor, frazelor s.c.l. definesc structura si continutul ce vor da forma finala a achizitiei lingvistice – acelasi lucru fiind valabil si in cazul invatarii unei a doua – sau alte limbi – si mai tarziu in viata (dincolo de cea de-a doua sau a treia decada de varsta): un mediu antrenant si abundent, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ, va sustine cu o eficienta sporita si chiar cu succes achizitia lingvistica si la o varsta mai inaintata.

Mai mult, se pare ca o capacitate bi- sau multilingva determina ceea ce specialistii numesc „constiinta metalingvistica”, referindu-se la acea abilitate de a fi mult mai receptivi la si de a sesiza cu mai mare usurinta subtilitatile lingvistice, de context si inteles in general, abilitate specifica celor care vorbesc doua sau mai multe limbi.

Nu in ultimul rand, cercetarile au demonstrat de nenumarate ori faptul ca exercitiul lingvistic reprezinta un factor de protectie impotriva instalarii proceselor neurodegenerative si a dementelor. Se pare ca „antrenamentul” constant al functiilor executive mai sus discutate mentin creierul „in forma”, contracarand efectele atrofiei cerebrale si a declinului cognitiv.

Lumea contemporana este caracterizata prin diversitate, fiind o lume multifatetata si aflata intr-un proces rapid si continuu de transformare si schimbare, solicitand din partea individului capacitati de adaptare care sa poata tine pasul cu ritmul acesteia – iar o modalitate prin care aceasta se poate realiza este tocmai invatarea unei alte limbi decat cea materna: dincolo de stimularea dezvoltarii capacitatilor nu doar biologico-neuronale, ci si psihologic-cognitive si sociale deopotriva, bilingvismul reprezinta un mijloc prin care persoana isi poate largi si imbogati orizontul perspectivelor de interactiune si contact interuman.

Depresia la copii – ce ne spun cele mai recente studii

Bibliografie

• Byers-Heinlein, K., Lew-Williams, C. (2013). Bilingualism in the Early Years: What the Science Says. Learn Landsc.; 7(1): 95-112. Accesat la data de 25 mai 2019.
• Kamenetz, A. (2016). What’s Going on Inside the Brain of a Bilingual Child?. Accesat la data de 25 mai 2019.

Foto: blog.gaijinpot.com/raising-bilingual-children/

Alexandra Frîncu

este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.

Toate articolele acestui autor