Tocmai s-a incheiat vizita Papei Francisc in Romania, o vizita care va ramane in mintile noastre nu doar datorita momentului istoric in sine, ci si gratie personalitatii remarcabile a acestui om. Papa Francisc a oferit o lectie de normalitate aproape scandaloasa prin modestia si caldura umana pe care toti cei care i-au urmarit pasii le-au simtit in aceste zile.
Romania este asaltata, de cateva saptamani, de un discurs public care graviteaza in jurul dificultatilor politice din tara noastra. Nu rareori acest discurs puternic emotional s-a inchegat in jurul instigarilor la ura, la segregare, la dispret, la diferentele care ne despart. Nu rareori s-a ajuns chiar la demonizarea saracilor, cu duhul sau cu intelectul, a asistatilor social, a marginalizatilor despre care se spune ca nu merita sa aiba drept de decizie in privinta alegerii conducatorilor pentru ca nu ar fi capabili sa aleaga. Toate acestea in numele unui „mai bine” pe care ni-l dorim cu totii, dar pe care nu stim cum sa-l obtinem. In acest context al unui melanj afectiv national apartinand unui registru mai degraba schizo-paranoid, mesajul Papei catre romani in aceste trei zile a generat o domolire a emotiilor patimase si o reasezare afectiva. Discursul public a parasit in aceste trei zile angoasele persecutorii, dorintele de razbunare sau triumful maniacal al unei clase, politice sau sociale, asupra alteia. Toti ochii au privit catre o persoana care a indemnat la unitate, intelegere si dragoste. Popasurile Papei Francisc prin Romania au alinat si mobilizat deopotriva. Tonalitatea afectiva a devenit una vesela si increzatoare. Oamenii, indiferent de religie, etnie sau vederile politice, s-au declarat cu totii imbogatiti sufleteste.
Dar cine este Papa Francisc? Ce anume din personalitatea lui, sustinuta poate si de o echipa de PR foarte capabila, reuseste sa il faca atat de popular si de iubit? Unul dintre raspunsuri ar fi modestia lui. Papa alege o Dacie Logan care sa-l duca in calatoria prin Romania. La Vatican, alege sa locuiasca intr-un apartament modest dintr-un guesthouse in locul apartamentului din palatul pontifical. El insusi este fiul unei familii modeste de italieni din Buenos Aires. Dupa ce a fost ales Papa si-a luat numele de Francisc, dupa intemeietorul ordinului Franciscan, Francisco de Assisi, despre care se stie ca era prietenul pasarilor si al saracilor. Papa Francisc este adeptul unui umanism care militeaza in favoarea marginalizatilor, emigrantilor si a refugiatilor. Mesajele lui zdrobesc zidurile de despartire dintre oameni si indeamna la dreptate sociala, unitate si iubire. Pentru el, acest mesaj intruchipeaza esenta crestinismului. In vizita sa in Romania, de pilda, merge intr-o comunitate de rromi si le cere iertare in numele Bisericii pentru discriminarile suferite.
Inainte sa devina Papa, era cunoscut sub numele de Jorge Mario Bergoglio. A fost conducatorul Ordinului Iezuitilor in Argentina, in anii ’70, cand aceasta se afla sub dictatura militara. A fost o figura controversata inca de atunci, fiind adesea acuzat de conservatorism. In aceasta perioada a cautat ajutorul unei psihanaliste din Buenos Aires si a urmat o psihoterapie vreme de sase luni. Avea 42 de ani. Aflam despre toate acestea de la sociologul francez Dominique Wolton care s-a documentat pentru cartea sa, Pope Francis: Politics and Society. Nu stim care sunt motivele exacte pentru care Jorge Mario Bergoglio a decis sa mearga la psihanalist si sa urmeze o terapie, insa marturiseste ca terapia a fost un succes si ca l-a ajutat. Aceasta informatie a scandalizat lumea clericala la momentul dezvaluirii ei, in 2017. Biserica Catolica s-a declarat sceptica vizavi de psihanaliza pana in anii ’60. Abia in 1967 Papa Paul VI a adoptat pozitia oficiala conform careia era recunoscuta importanta psihologilor si a doctorilor specializati in sanatatea mintala in procesul de formare al preotilor. Evaluarea psihologica si tratamentul psihoterapeutic sunt cu atat mai importante cu cat existenta diverselor manifestari psihopatologice in randul clericilor nu mai constituie pentru nimeni o noutate.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Autorul Austen Ivereigh, in cartea sa The Great Reformer: Francis and the Making of a Radical Pope, spune ca iezuitii cauta adesea ajutor psihoterapeutic si ca il considera complementar spiritualitatii. Psihoterapia presupune un demers introspectiv si care invita la reflectie. Din acest punct de vedere, desigur, ea este o manifestare a spiritualitatii umane. Ivereigh crede ca dezvaluirea Papei Francisc despre experienta sa privind parcurgerea unei psihoterapii nu face decat sa aduca inca o tusa umana imaginii unui om oricum remarcabil. Si, as adauga, sa normalizeze experienta psihoterapeutica in randul clericilor care poate ca au fost perceputi prea multa vreme ca niste super-oameni, feriti de psihopatologie si suferinta psihica.
Papa Francisc, prin exemplul sau, ne invata cate ceva si despre igiena mentala si despre importanta psihoterapiei. Despre faptul ca suferinta psihica nu ocoleste pe nimeni, indiferent de pozitia sociala, religioasa sau etnica. Ca, in ciuda prejudecatilor si a tabuurilor, cautarea ajutorului psihoterapeutic trebuie sa devina o normalitate. Astazi stim ca Argentina constituie cel mai fertil pamant pentru psihanaliza, in aceasta tara intalnindu-se cel mai mare numar de psihologi raportat la numarul de locuitori, conform unui studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Poate ca acest context favorabil psihoterapiei a ajutat in decizia actualului Papa de a cauta ajutor psihanalitic atunci cand a simtit ca avea nevoie.
In vizita sa in Romania, Papa Francisc nu a vorbit explicit despre importanta sanatatii mintale si cautarea ajutorului psihoterapeutic. El este insa o dovada vie, prin propriul exemplu, a recunoasterii importantei lor. Si poate ca unul dintre motivele pentru care Papa Francisc va ramane in istorie este si acela ca, in tineretea lui, a existat o perioada in care care, saptamana de saptamana, mergea la terapie, se intindea pe divan si vorbea liber despre tot ce ii trecea prin minte…
Psihoterapia psihodinamica inseamna mai mult decat sa vorbesti despre copilarie pe un divan
Alexa Bîtfoi
este psiholog si psihoterapeut de orientare psihanalitica.
Șase luni? Nu șase ani?!?
#psihanaliza dupa Papa Francisc
Sa-nvatam, dar inainte sa-nvatam de la Papa Francisc, poate ar trebui sa ne-ntrebam ce-a-nvatat Papa Francisc de la noi. Ca vad c-o da-nainte, ca neaga-rea, cu "inocenta" copiilor. Pai unde-a auzit el de invatatura asta? In psihanaliza? No way! Asa ca invatam de la Papa Francisc, dar pe urma ce? Ne punem meseria-n cui, plecam toti acasa? Noo, e clar, poti sa fii si Papa de la Roma, sase luni e mult prea putin sa-nveti cu-adevarat ceva.