Costul inactiunii vietilor noastre: mic exercitiu de inspiratie stoica

In discursul sustinut pentru TED, Tim Ferriss, investitor in tehnologii in stadiu incipient, autor de best-seller-uri si podcaster, isi impartaseste din propria experienta de viata si vorbeste despre modul in care a reusit sa-si gestioneze, printr-o metoda relativ simpla, acele momente cu adevarat „rele” si sa-si evalueze varii aspecte ale vietii de zi cu zi.

Tim Ferriss conferentiind la TED despre de ce e bine sa iti identifici, stoic, fricile, nu scopurile

Gasind inspiratie in filosofia stoica (pe care o descrie ca fiind capacitatea de a invata sa separam ceea ce putem controla de ceea ce nu putem controla) si in citatul lui Seneca: „Suferim adeseori mai mult in imaginatia noastra decat in realitate”, Tim Ferriss s-a decis sa se confrunte in sfarsit cu acei „demoni” care ii bantuiau existenta.

Este uimitoare teoria prepsihanalitica a taedium vitae, a plictisului existential, vazuta de Seneca in micul tratat Despre linistea sufleteasca…>>> „De tranquillitate animi”

Pornind de la un principiu stoic aparent banal, premeditatio malorum (ce presupune vizualizarea celor mai negre scenarii si abordarea lor dintr-o perspectiva pragmatica), confruntarea lui Ferriss s-a transformat in ceea ce el numeste „definirea temerilor” – exercitiu pe care il recomanda in locul celui in care am fi mai degraba tentati sa ne definim scopurile si obiectivele.

Practic, el vorbeste despre importanta de a infrunta cel mai temut lucru, care ne produce cea mai mare anxietate si de care fugim in mod constant, iar „Ce ar fi daca…?” presupune „definirea” celor mai rele lucruri care s-ar putea intampla daca am face acel lucru de care ne temem sau daca acesta ar avea loc – sfatuindu-ne sa nu ne limitam la doar cateva efecte ipotetice, ci la 10, chiar 20.

Pentru fiecare dintre acestea vom defini apoi aspectele de „prevenire”: acele lucruri care pot fi facute pentru a impiedica sau macar scadea probabilitatea ca X scenariu negativ sa aiba loc, precum si aspectele de „reparare” – ce se mai poate face daca acele scenarii negative au, totusi, loc (acel ce-nu-poate-fi-controlat anterior enuntat).

Intr-o a doua etapa, Ferriss recomanda si evaluarea eventualelor beneficii ale unei incercari sau chiar ale unui succes, fie el si partial – pastrandu-se astfel o viziune moderata si nu hiperoptimista, care ne-ar putea impinge cu usurinta pe panta alunecoasa a autoiluzionarii si a pierderii capacitatii de a fi obiectivi.

…deja Seneca si stoicii vedeau in tacere o ucenicie in stapanirea de sine: ei o considerau drept conditie a reculegerii, a ascultarii sinelui propriu, a meditatiei, a creativitatii. >>> „Cand Alain Corbin e istoricul tacerii…”

Nu in ultimul rand, importanta definirii temerilor si a fricilor cele mai profunde este relevata de a treia si ce-a din urma etapa: daca pana acum atentia a fost centrata pe ceea ce s-ar intampla daca am face un anumit lucru, „costul inactiunii” presupune evaluarea consecintelor si a pretului pe care a nu face nimic ne va obliga sa-l platim.

Ne e frica sa iesim din bula confortabila a zonei de siguranta (relationale, profesionale, financiare etc.) si ne temem in egala masura de succes ca si de esec – in ambele cazuri ne confruntam nu doar cu schimbarea status quo-ului, ci si cu o pierdere: a sigurantei, a identitatii poate, in orice caz, a unei parti a Eului nostru.

Dar sa nu facem nimic presupune din start atat absenta succesului, cat si pierderea mai devreme sau mai tarziu a status quo-ului insusi, pentru ca, asa cum ilustra Anne Ancelin Schützenberger, „lucrurile si relatiile nu sunt durabile decat daca sunt intretinute” – or, inactiunea inseamna a nu face nimic pentru acestea, nici macar pentru a le mentine la stadiul in care se afla…

Despre Anne Ancelin Schützenberger cititi si Sindromul de aniversare si loialitatea familiala invizibila. Vocabular de psihogenealogie

„Suferim adeseori mai mult in imaginatia noastra decat in realitate” – aceasta pentru ca permitem fricilor sa ne acapareze in feluri in care ne orbesc si ne blocheaza de la a mai vedea faptul ca avem portite, ca putem gasi sau ca ne putem crea plase de siguranta.

„Cele mai mari provocari cu care ne confruntam nu se vor rezolva niciodata cu conversatii comode, fie ele in mintea noastra sau cu alti oameni” – concluzioneaza Ferriss. Si, pentru a sti cum sa depasim un impas, poate ca este bine ca mai intai sa definim acel impas, sa diferentiem, urmand filosofia stoica, incontrolabilul de ceea ce putem controla si sa ne indreptam, asadar, atentia, resursele si energia catre acele lucruri pe care le putem, intr-adevar, face.

Sursa: Tim Ferriss TED Talk, `Why you should define your fears instead of your goals`

Alexandra Frîncu

este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.

Toate articolele acestui autor