…as dori sa observ ca psihanaliza continua sa mearga impotriva curentului. Traim intr-o epoca in care comunicam mai rapid, la distante mai mari, cu tot mai multe persoane, petrecandu-ne astfel tot mai mult timp si devenind tot mai capabili sa folosim toate acestea! Prin urmare, cum se mai poate concepe azi sa iti rezervi timp si sa lasi totul deoparte de cateva ori pe saptamana spre a-ti petrece 45 de minute intins pe un divan, participand la ce se desfasoara in propria realitate psihica! Si cum se mai poate ca psihanalistul sa isi petreaca ore si ore, zilnic, in fotoliul sau, uneori pentru decenii, participand la lumea interna a pacientului? Daca ideea eficientei este de a dobandi maximum in minimum de timp, ritmul lent al psihanalizei ar putea parea cu adevarat o nebunie!
 |
| Tony Curtis si Natalie Wood in Sex and the Single Girl (r. Richard Quine, 1964) |
Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
E momentul in care imi amintesc de Micul Print al lui Saint-Exupéry. Un negustor se lauda cu timpul pretios – 53 de minute pe saptamana – pe care l-ar putea castiga oamenii daca ar lua pastilele sale ca substitut pentru baut. Iar Micul Print se gandeste: „Ei bine, daca as avea 53 de minute de pierdut, m-as indrepta agale spre o fantana…”. Pentru unii dintre noi, sedinta analitica ar putea reprezenta o inaintare incetisoara spre fantana. Dar oare fantanile nu ar fi considerate de prisos intr-o tara in care toate casele ar avea apa la robinet? Chiar si asa, de ce nu am putea oare sa apreciem totdeodata atat apa de la robinet cat si fantanile?
Sa iti aloci timp pentru a studia oamenii pe care ii intalnesti si pentru a-i asculta – ce bogatie! Daca as putea afla cuvintele potrivite spre a descrie ce mare pacat ar fi sa le negi aceasta bogatie celor care o apreciaza!
O sedinta de psihanaliza: iata cum se desfasoara
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Fragment din articolul „Words that touch” de Danielle Quinodoz, in International Journal of Psycho-Analysis, 84:1469-1485, 2003
O, ce imagine seducătoare, păcat că e limited edition : analistul-negustor, vânzându-ţi timpul pe care l-ar avea de pierdut, pentru ca tu să te poţi îndrepta agale spre fântânile tale interioare… Feeric!
Sarcasmul si denuntul dv. anonime sunt fara obiect: idealul psihanalizei e comparat cu cel al Micului Print, nu cu calculul negustorului; caruia, dimpotriva, i se opune, ca unei embleme a timpurilor noi. Ati inteles pe dos. Cititi totusi cu mai multa atentie si mai putina partinire.
Am citit analitic si cu atentie : egal flotanta! :))
🙂 Ei, bravo! Deci doar ne tachinati… Continuati!
"Si cum se mai poate ca psihanalistul sa isi petreaca ore si ore, zilnic, in fotoliul sau, uneori pentru decenii, participand la lumea interna a pacientului?"
Sa fie oare din cauza ca la Politehnica era cu examen…?!
Eu nu-nțeleg de ce insistă să meargă contra curentului. Cine creează curentul ăsta, nu nevoile oamenilor, de ce-ar vrea psihanaliza să meargă împotriva lor? Sau oamenii-s proști, nu știu ce e bun, tot mai au nevoie să le spună unu' și altu', o sută de ani nu le-a ajuns să afle, trebuie să le rupem urechile să-i aducem la miere. Pe urmă nu mai știm cum să ne descotorosim de ei.