Psihoterapia prin arta in muzee poate ajuta la descoperirea de sine

Ideea de merge la muzeu pentru psihoterapie poate parea neobisnuita. Cu toate acestea, psihoterapeutii prin arta apeleaza din ce in ce mai mult la resursele bogate ale muzeelor si ale galeriilor pentru sprijin in munca clinica. Terapia prin arta sau psihoterapia prin arta foloseste arta, alaturi de (sau in loc de) cuvinte, ca mediu de exprimare a emotiilor sau trairilor. Ea poate fi folosita pentru a ajuta persoane de toate varstele, ce traiesc cu o varietate de probleme emotionale sau fizice.

Psihoterapeutii NHS [sistemul national de sanatate din Marea Britanie – n. trad.] de obicei lucreaza in cabinete destinate terapiei in spitale sau ambulatorii, dar pentru studiul nostru recent am vrut sa exploram in ce mod ar putea beneficia un grup cu probleme psihologice complexe de psihoterapie prin arta intr-un muzeu. Unele studii au descoperit ca oamenii „se vad” in obiecte de muzeu si ca reflectia asupra propriilor reactii inaintea unor obiecte ne poate dezvalui multe despre noi insine. Spre exemplu, un obiect poate starni emotii puternice sau poate simboliza un aspect din experientele noastre prezente sau trecute. Asadar, am dorit sa folosim obiectele de muzeu pentru a ajuta participantii nostri sa dezvolte o intelegere de sine mai profunda. Din cate stim, aceasta a fost prima data cand obiectele de muzeu urmau sa fie folosite pentru acest tip de psihoterapie prin arta pentru adulti ce foloseau serviciile de sanatate mintala oferite prin NHS.

Vedeti Ce este art terapia?

In baza rezultatelor studiilor de caz despre arte in sanatate si terapie prin arta, am prevazut ca situarea intr-un muzeu ar putea inspira creativitate membrilor grupului nostru. Exista de asemenea dovezi ca un spatiu non-clinic poate ajuta oamenii sa se simta mai apropiati de ceilalti si de comunitatea lor locala si mai putin „tinuti la distanta” de problemele de sanatate mintala.

In parteneriat cu 2gether NHS Foundation Trust, am oferit un program pentru sapte adulti cu varstele cuprinse intre 18 si 25 de ani la doua muzee din Gloucester, pe parcursul a 18 saptamani. Fiecare consultatie a durat 90 de minute si a inceput si s-a sfarsit intr-o camera privata de educatie din cadrul muzeelor.

Membrii grupului au explorat expozitiile muzeelor si apoi au creat arta folosind o gama larga de materiale. La inceput le-am sugerat niste sarcini (spre exemplu sa gaseasca trei obiecte ce reprezinta trecutul, prezentul si viitorul lor), dar pe parcursul saptamanilor, treptat, au inceput sa gaseasca obiecte cu care simteau ca au o conexiune. La sfarsitul fiecarei consultatii a fost timp pentru reflecţii verbale in cadrul grupului.

Art-terapia: definitii si scopuri

Discutand cu membrii grupului dupa ultima consultatie si observand consultatiile in timp ce se desfasurau, am descoperit cat de eficient poate fi uzul obiectelor de muzeu, in mod special pentru descoperirea de sine. Susie (toate numele au fost schimbate pentru a proteja identitatile) si-a vazut dorinta de a „sterge trecutul si de a o lua de la capat” intr-o tabla de scris victoriana si a desenat un instrument contemporan pentru crearea de imagini si apoi stergerea lor. Apoi s-a inspirat dupa un model de sectiune transversala a Pamantului si s-a desenat ca o persoana cu trei straturi, numindu-le: „ceea ce arat altora”, „ceea ce vad cei apropiati mie” si „ceea ce simt despre mine si putina lume stie”.

O alta persoana care a luat parte la consultatii, Ellie, s-a inspirat dupa un ulcior roman reparat; a facut un colaj ce exprima sentimentul ei ca isi „unea bucati din viata mea”. Intre timp, Caroline a creat o cronologie a vietii sale (ce cuprindea niste experiente foarte traumatizante) si a spus ca

nu as fi facut asta daca nu as fi vazut cronologia la expozitie, dar am simtit ca era foarte semnificativ sa o fac – ca si cum puneam lucrurile la locul lor inainte de a merge mai departe.

Cu toate ca nu toti membrii grupului au creat obiecte de arta in timpul consultatiilor, ei au simtit totusi ca intalnirea lor cu obiectele de muzeu a avut semnificatie terapeutica. De exemplu, Tasha nu a putut mereu sa creeze arta in grup, dar totusi a marturisit ca

folosirea obiectelor pentru descoperirea de sine a fost utila.

Art-terapia si terapia ocupationala

Mai multi membri ai grupului au spus ca expozitiile au incurajat jocul si de asemenea ca i-au inspirat in munca lor creativa, iar asta

a insemnat ca grupul s-a destins. 

Unii au spus ca s-au simtit mai putin definiti de problemele de sanatate mintala deoarece consultatiile nu au avut loc in cadrul cladirilor NHS. Consultatiile noastre la muzeu au incurajat de asemenea independenta si au ajutat participantii sa se simta apreciati si conectati la lumea din afara serviciilor de sanatate mintala.

Dupa cum spunea un participant:

Te simti ca o persoana in adevaratul sens al cuvantului, ce lucreaza la telurile personale, decat ca un pacient ce trece printr-un tratament… Nu te-ai astepta ca prin a scoate obiecte de muzeu din cutii si a te plimba uitandu-te la artefacte vei ajunge sa te simti mai bine sau sa progresezi in recuperare, dar poti fi surprins de rezultate.

Tacerea in terapia prin arta

Pe baza a acest studiu, psihoterapeutii prin arta din cadrul 2gether Trust au oferit inca doua grupuri de terapie la muzeu pentru adulti de toate varstele si au scris despre experientele noastre de lucru in aceste conditii. Suntem dornici sa continuam cu aceasta „flexibilitate” in practica, iesind din spatiile de terapie obisnuite si incurajand si alti psihoterapeuti prin arta sa exploreze in ce mod aceasta resursa terapeutica bogata poate ajuta si alti oameni.

Foto: glassblog.rokid.com

Articolul a fost publicat initial de The Conversation.