De ce Freud avea dreptate despre isterie

O femeie de 35 de ani nu isi mai poate folosi picioarele, paralizand subit de la brau in jos. O alta femeie simte un impuls covarsitor de a inchide ochii pana cand nu si-i mai poate deschide deloc. Dupa numeroase teste nu se gaseste nimic in neregula cu aceste paciente. Ce a cauzat aceste simptome, prin urmare?

Se obisnuia candva ca stari de acest fel sa fie diagnosticate ca isterie. De altfel, ele si-ar gasi foarte usor locul printre paginile Studiilor despre isterie ale lui Sigmund Freud si Josef Breuer, scrise acum mai mult de o suta de ani.

Ati putea crede ca modul nostru de a intelege aceste fenomene a avansat de pe vremea lui Freud sau, poate mai la moda azi, ca Freud pur si simplu nu avea dreptate. Dar nu e cazul.

Termenul „isterie” a iesit din uz atunci cand influenta teoriei psihodinamice despre sanatatea mintala, cu conceptele sale de forte psihice inconstiente afectand comportamentul, a scazut in popularitate in domeniul psihiatriei. Insa in timp ce psihiatrii s-au axat pe caracteristici si simptome mai usor de masurat, starea persista in ceea ce astazi se numeste „tulburare de conversie”.

Cititi si Mai există isteria astăzi? Pledoarie pentru isterie şi pentru diagnosticul psihanalitic

Freud a fost cel care a inaintat ideea ca amintirea traumei cu care pacientul nu reuseste sa se confrunte, deoarece ii va cauza prea multa suferinta psihica, ar putea fi „convertita” in simptome fizice. Mai surprinzator este ca astfel de cazuri sunt azi de rutina in practica neurologilor.

Sigmund Freud. Max Halberstadt/Wikimedia Commons

Spre exemplu, cazul femeii de 35 de ani (Ely) amintit mai sus este prezentat in Trauma lui Gordon Turnbull, o carte despre istoria si tratamentul stresului posttraumatic. In urma unor radiografii menite sa identifice cauza sangerarii in maduva spinarii lui Ely, radiografii ce au avut un rezultat negativ, Turnbull a incercat o punctie lombara pentru a extrage lichid. Ely nici nu a tresarit atunci cand a intrat acul. A parut doar indiferenta inaintea acelei paralizii subite. Infirmierii au crezut ca se preface.

Perplex, gandul lui Turnbull „dintr-odata s-a dus la Freud”, potrivit caruia, si-a amintit el, conflictul psihic se poate manifesta prin dizabilitate fizica.

Cititi si Isterie? Mai degraba o urgenta cardiologica

Vorbind cu Ely, a descoperit in cele din urma ca ea fusese violata de cineva cunoscut ei. Aceasta era cauza conflictului psihic de nesuportat ce fusese „convertit” in simptomele fizice. Evident ca ea stia asta, dar o impinsese in afara constientei spre a se proteja. Si-a dat seama apoi ca vorbitul repetat despre experiente era cathartic, eliberand sentimente pana atunci reprimate. Doua zile mai tarziu a putut iesi din spital fara vreun ajutor.

Femeia (Mary) care simtea un impuls covarsitor de a-si inchide ochii este unul dintre numeroasele cazuri descrise de catre neurologul Suzanne O’Sullivan in It’s All In Your Head. Sotul ei se afla in arest preventiv pentru abuz de copii, dar ea refuza sa creada ca asta ar fi un factor important pentru boala ei. Si-a revenit la putina vreme dupa un tratament de relaxare musculara. Dar o luna mai tarziu a fost reinternata pentru amnezie. Rezultatele tomografiilor si a electroencefalogramei au fost normale, dar un vecin i-a spus lui O’Sullivan ca sotul lui Mary iesise de la inchisoare. O’Sullivan se intreaba in final „la ce anume nu putea face fata” pacienta sau „ce nu tolera sa isi aminteasca”.

Josef Breuer, co-autor al Studiilor despre isterie. Albrecht Hirschmüller/Wikimedia Commons

Cititi si Isteria: de la vrăjitoarele din Salem la clişeul „blondei proaste”

In pofida multitudinii noilor mijloace tehnice de investigatie, cercetatorii nu au prea multe de oferit in plus fata de Freud pentru a explica experientele psihologice si emotionale care se manifesta in simptome fizice. O’Sullivan scrie ca:

…cu toate neajunsurile conceptelor avansate de Freud si Breuer in Studii, secolul al XXI-lea nu a facut mari progrese catre intelegerea mai buna a mecanismelor pentru aceasta tulburare.

In sfarsit, recunoasterea publica

Acest lucru se bucura in prezent de mai multa recunoastere publica. De exemplu, neurologul Richard Kanaan spunea la emisiunea All in the mind de pe BBC Radio 4 ca „umbra lui Freud este inca destul de mare in repertoriul explicatiilor”. De fapt, ar fi un repertoriu foarte scurt daca l-am exclude pe Freud.

Deoarece putem folosi teste medicale sofisticate, acum stim ca nu hardware-ul neurologic este deteriorat, prin urmare trebuie sa fie software-ul, adica raspunsul psihologic la intelesul traumei, ceea ce conduce la tulburare de conversie.

Freud a studiat la inceput anatomia si neurologia si a scris articole notabile, printre care unele considerate si astazi clasice, cum este Despre afazie. Dar inerentele limitari ale stiintelor neurologice din epoca l-au indemnat la dezvoltarea unei harti psihologice a mintii.

Intr-o indepartare radicala de practica acelor vremuri, in care pacientii isterici defilau in cadrul unor demonstratii publice – precum proceda neurologul francez Jean-Martin Charcot – sau erau considerati simulanti, Freud isi invita pacientii sa ia loc si ii asculta cu atentie. Dupa zece ani de astfel de practica, Freud ajunge la concluzia ca in spatele fiecarui simptom isteric, precum convulsiile, paralizia, orbirea, epilepsia, amnezia sau durerea, sta ascunsa o trauma sau o serie de traume.

Charcot facand o demonstratie de hipnoza pe o pacienta isterica. André Brouillet/Wikimedia Commons

In nu putine studii de caz, Freud investigheaza cu grija aceste traume initial ascunse. Relatarile sale din Studii despre isterie constituie inca texte de referinta pentru cei care lucreaza azi cu pacienti suferinzi de tulburare de conversie, pacienti care merita sa fie ascultati.

In timp ce tulburarea de conversie a atras suspect de putin atentia academicienilor, cercetarile tind sa il confirme pe Freud.

In 2016 cercetatorii au descoperit ca pacientii cu tulburari de conversie traiesc un numar mai mare de experiente de viata stresante comparativ cu alte persoane si ca are loc o crestere dramatica a acestui tip de experiente in preajma debutului simptomelor.

Sigmund Freud, Josef Breuer, Studii despre isterie, Editura Trei, 2014

Acest profil se potriveste multor cazuri descrise de Freud in Studii despre isterie. De exemplu greutatea de a respira a Katherinei si viziunile unei fete infricosatoare care se uita la ea s-au manifestat dupa ce ea si-a vazut tatal abuzand-o pe verisoara sa. Cercetarile au mai aratat ca unii pacienti nu au factori de stres, dar ne intrebam daca asta nu se datoreaza faptului ca numai putini cercetatori pot replica iscusita detectare de Freud a indiciilor din „asocierea libera” a pacientilor.

Geniul lui Freud consta in recunoasterea faptului ca amintirile nelinistitoare nu dispar pur si simplu. Iar compasiunea lui ramane vie pana azi, in metoda pe care a fondat-o cu scopul de a aduce la lumina aceste amintiri si de a le reduce efectele negative si uneori debilitante: psihanaliza.

Cititi despre Scena isterică şi teatrul interior al isteriei: un reportaj de Jean Laplanche