Aceasta este o întâmplare bazată pe realitate, cu un adolescent, trei adulți și patru camere. La început numai în două dintre camere se doarme. Celelalte două capătă pe rând un rol aproape sacru, dar asta în funcție de un anumit instrument care le populează. Despre ce anume e vorba? Vă invit să citiți.
Apartamentul despre care am să vorbesc se află într-un bloc de patru etaje din cartierul Ozana, la parter. Ozana se află la periferia sud-estică a Capitalei, nu departe de legendarul Sălăjan. După ultimul rând de blocuri de locuințe se află o zona industrială și o alta fostă agricolă.
În apartamentul de patru camere, camera albastră este cea în care un adolescent de 15 ani își petrece o mare parte din timp. Nu este un dormitor; dormitorul ar trebui să fie de fapt camera galbenă, vecină camerei celei albastre. Dar la aceasta am să ajung mai târziu.
Pe podeaua camerei albastre este așternut un covor preponderent albastru. La data la care mă refer (2002), numai draperiile mai sunt albastre, pe lângă covor. Este însă mai mult decât suficient ca să o numim albastră.
Draperiile sunt în general trase, iar lumina filtrată curge fără conflict pe covor. Un dulap demodat; o etajeră cu cărți variate (multe tipărite prin anii ’70-’80: clasicii români, scriitori contemporani, câteva albume de artă cu reproduceri, un atlas de anatomie etc.) mai susține și obiecte decorative diverse: un porc-pușculiță, un picior din lut ars – de pe când mama copilului era elevă la un liceu de artă, ceramică experimentală din aceeași epocă, componente de calculator, șurubelnițe… Lipit de peretele zugrăvit calcio vecchio și cu spătarul în peretele perpendicular, un fotoliu extensibil vechi, greoi, dar confortabil. În dreptul acestui obiect – o măsuță joasă pe care se află, în fine, calculatorul copilului. Sub lampadarul la fel de învechit, cu un abajur spart (imposibil de înlocuit, pe piață nu vom mai găsi așa ceva), s-ar putea presupune că adolescentul învață programare PC, stă noaptea întreagă pe internet și sparge coduri, dar nu este așa. Pentru că el, un adolescent inteligent și introvertit, ascultă muzică, ba chiar el însuși cântă la chitară, acompaniind clasici ai rockului. E drept, mai joacă și jocuri. Aceasta, desigur, când nu vorbește (puțin), străduindu-se să evite clișeele, replicile sale rezultând adesea în mesaje scurte și dense, demne de un novice zen.
Dar un lucru pe care adulții casei îl vor considera normal și necesar, este menit să tulbure neliniștile creative ale copilului…
Citiţi şi Copil de inlocuire, repetitii si doliuri patologice de-a lungul generatiilor
Zugrăvitul. Se începe cu holul de la intrare și cu toaleta de serviciu. Apoi, bucătăria și holul (în capătul căruia se află, chiar în față, baia). Camera galbenă a fost zugrăvită de curând; dar camera albastră? Uneltele zugravului nu ajung încă acolo, nu se știe nici dacă bugetul este suficient, totuși se discută – de principiu. Fără doar și poate, zugrăveala veche trebuie schimbată! Este opinia părții adulte, desigur. Copilul, speriat chiar și numai de întreruperea temporară a activității sale în camera albastră, ca să nu mai vorbim de modificările de decor, reacționează în cele din urmă completamente nemulțumit. În toată casa este șantier, dar el nu vrea nici o schimbare… Nu vrea ca lucrurile să fie deranjate de la locul lor. Totul până aici, până la camera albastră! ,,Sanctuarul meu”, pentru a folosi vorbele lui.
În vreme ce holurile, bucătăria și băile sunt albe și curate, sanctuarul copilului rămâne în continuare la fel.
Deși camera galbenă are un pat (nu prea confortabil, este adevărat), nici acesta nu este dormitorul copilului. El doarme în sufragerie, unde viețuiește simbiotic cu bunica lui. Camera galbenă este, până în acest moment, camera de făcut lecțiile, garderoba. Un fel de cameră de tranzit, între camera de somn și sanctuar.
Dar în camera galbenă, foarte curând, se va schimba ceva! Și este vorba de ceva foarte, foarte important.
Printr-o conjunctură riscantă, pe care nu vreau să o detaliez aici, mama copilului procură un calculator cu mult mai performant și cu un monitor imens. Să-l pună în camera roșie (dormitor și cameră de zi pentru ea și autor)? Da? Nu?
Nu. Nu e loc, iar acest dormitor unde se odihnesc creierele muncite ale celor doi nu poate deveni o cameră de lucru. Cei doi ajung în cele din urmă la o înțelegere cu copilul: calculatorul cel nou va sta în camera galbenă, iar aici va putea lucra oricare dintre cei trei, stabilind amical timpul pentru fiecare.
Însă nu peste multă vreme, printr-un fenomen de neînțeles, calculatorul cel vechi din camera albastră intră într-un proces galopant de degenerescență. în vreme ce calculatorul cel nou, din camera galbenă, este utilizat din ce în ce mai des de către copil. Între timp, calculatorul cel vechi își dă ultima suflare. Nu mai este nimic de făcut, după încercări laborioase de resuscitare.
Fragmente din carcasă, creierul și organele interne ale vechiului calculator ocupă spații diverse din camera albastră, devenită – de acum – o cameră aproape părăsită… în schimb, camera galbenă capătă însutit viață; dar nu datorită patului uzat și neconfortabil. Nici masa de lucru (piesă răzletiță dintr-un set de mobiler pentru tineri) nu are o contribuție deosebită, nu face mai mult decât să susțină fizic calculatorul cel nou, cu monitor gigantic, obiect rar într-un spațiu domestic, la acea vreme.
Citiţi şi Un copil este umilit
Draperia galbenă, deși trasă, luminează din belșug – chiar și în acest anotimp rece – camera. Cuvertura de pat galbenă are și ea un rol clar în identitatea cromatică a camerei: în lipsa ei, camera galbenă ar fi galbenă numai bidimensional. Și, cum am spus, camera capătă viață. De acum băieți și fete veniți (oportun sau nu) în vizită (dintre care unii fumează inadmisibil de mult pentru vârsta lor) se pot așeza pe pat, delectându-se cu videoclipuri sau filme copiate pe CD. Când nu face muzică împreună cu un prieten de al său, copilul cântă singur la chitara electrică pe care a primit-o cadou de Crăciun. Mai precis, exersează după muzica preferaților săi, iar în acest timp, pe monitor, se desfășoară videoclipul. Stă așezat ergonomic pe pat, cu chitara sprijinită pe genunchi și cu privirea către monitor. Și fereastra este în aceeași direcție, dincolo de draperia galbenă…
Camera albastră a fost uitată pentru o vreme. Dar, într-un moment liber și de inspirație, partea adultă a casei decide să-i dea o nouă utilitate. Din lipsă de spațiu, camera albastră devine și un receptacul pentru obiectele nedorite în alte camere. De exemplu, pentru congelatorul care și-a făcut un stagiu inutil în camera roșie. Camera a fost curățată, iar congelatorul acoperit cu o cuvertura imprimată, cu modele indigo orientale. Nu, camera nu va deveni un depozit sinistru. Pentru că această cameră, cea albastră, nu trebuie să decadă din strălucirea de sanctuar sobru, chiar dacă pentru moment îi lipsește elementul esențial. Și fotoliul a fost acoperit cu o cuvertură albastră. Măsuța, pierzându-și utilitatea acum, a devenit măsuță de zi și de seară în camera roșie. Pentru: cafea, țigări, scrumiere, o pipă, amulete, ocazional flori, un ceas de mână Anker, pahare de bere, vin și ceai, care se adună întotdeauna prea multe. În locul acestei măsuțe se află acum, în camera albastră, o masă modestă din lemn masiv, pe care a fost așternută o față de masă cu albastru, iar deasupra – până când va există un nou calculator, pentru că s-a hotărât că respectiva camera va fi ,,camera de lucru” – o tavă de plastic rotundă alb-albastră pe care sunt așezate două căni de Corund.
Viitorul este imprevizibil. Calculatorul cel vechi s-a stins de mult, iar cel nou nu mai este atât de nou. Deja dă semne de uzură, cel puțin atât cât este vorba de softuri. La ce ar folosi un calculator fără soft? Lumina înflăcărată a monitorului nu ajunge.
Moartea acestui calculator (fost nou) ar aduce după sine derută. Prin urmare, atâta timp cât calculatorul din camera galbenă va funcționa normal, lucrurile vor curge cât se poate de liniștit, pe note de rock’n’roll.
Citiţi despre Psihoterapia psihanalitică a unui copil Asperger
Foto: meufeed.com.br
Şerban Toader
este sinolog, antropolog cultural şi doctor în filologie, autor de studii asupra imigraţiei în România.
