Din jale netraita se intrupeaza fantoma – despre cripta decriptata

Exista scrieri vechi literare norvegiene, germanice si nu numai, potrivit carora numai anumite categorii de morti revin sa-i chinuiasca pe cei vii: aceia carora li s-a refuzat ritualul de inmormantare sau a murit de o moarte neobisnuita, au fost evadati sau criminali sau au suferit nedreptate in timpul vietii lor. In opinia lui Nicolas Abraham, mortii nu se intorc, dar viata lor neterminata este in mod inconstient predata descendentilor lor. Nicolas Abraham si Mária Török, creatorii conceptelor de „cripta” si „fantoma”, au fost marcati de Holocaust. Orice teorie are in spate si istoria personala a teoreticianului. Nicolas Abraham si Mária Török au avut parte de pierderi multiple, ceea ce i-a facut sa se aplece mai mult asupra acestor istorii traumatice din familii.

Ei au definit conceptele de cripta si fantoma psihica, avand o intuitie speciala privind acest fenomen de transmitere ca un fel de capsula in timp a unei experiente traumatice, de-a lungul generatiilor.

Cititi si Psihogenealogia, fantomele transgenerationale si antideterminismul

Cei doi psihanalisti fac diferenta intre doua concepte: introiectie si incorporare. Introiectia este un proces care se produce in timpul dezvoltarii unei persoane.

Incorporarea concorda unei fantasme si este legata de un doliu netrait. Incorporarea are legatura cu identificarea proiectiva. Identificarea proiectiva genereaza fenomenul de incorporare, care sta la baza dinamicii criptei si fantomei psihice. Incorporarea e legata de refuzul doliului. Doliul nefacut creeaza in interiorul subiectului un „mormant secret” – „cripta”. „Fantoma” inseamna absenta doliului.

Atunci cand introiectia nu este posibila, aceasta duce la suferinta psihica. Aceasta suferinta corespunde unui „traumatism”.

Cum sa tii in viata o mumie? O re-incarnezi. Daca unele scrieri spirituale vorbesc de re-incarnare, cei doi vorbesc de o re-incarnare a unei umbre, care are ca tel tinerea „in viata” a obiectului pierdut. Sunt persoane care par a fi ca niste morti vii sau au comportamente bizare. Daca am analiza istoriile de viata transgenerationale posibil am trage concluzia ca ele duc cu sine o povara care nu este a lor.

Doliul nefacut creeaza in interiorul subiectului un mormant, cripta psihica. Dupa o pierdere traumatica, subiectul isi schimba identitatea, identificandu-se cu obiectul (sau uneori cu identitatea fantasmata a obiectului).

Nicolas Abraham si Mária Török au demonstrat ca trauma are legatura cu orice experienta nemetabolizata psihic, negandita, nementalizata, nedigerabila, sub forma imaginarii, punerii in cuvinte si / sau constientizarii. Fantoma este un fel de telefon fara fir. Dupa Abraham si Török, „fantoma” este o structura a inconstientului, neconstientizata niciodata, care se transmite de la inconstient la inconstient (de la adult – parinte la copil, nu invers).

Copil de inlocuire, repetitii si doliuri patologice de-a lungul generatiilor

O trauma nu se poate descifra, vorbi, integra, sau introiecta, sau povesti pentru a fi elaborata, acest lucru se cheama „cripta”. Serge Tisseron, psihiatru, psihanalist, sociolog, vorbeste si el despre fantoma psihica, ea desemnand tocmai consecinta unei cripte si a unui secret asupra copiilor. Nu exista cripta fara secret. Un secret apare intr-o familie cind exista o fapta care din punct de vedere social este blamata (avort, suicid, crima, copil din flori). Claude Nachin propune extinderea acestei definitii la situatii de doliu netinut sau trauma nedepasita, chiar in absenta unui Secret. Doliul intr-o familie este cu atat mai dificil de tinut, doeoarece doliu nu a fost facut in generatia anterioara.

Un traumatism care depaseste capacitatea continatorilor unei persoane si ale grupului familial si care nu poate fi exprimat in acel moment, este transmis in generatia urmatoare, adica este deplasat in timp si in spatiu, astfel incat un descendent este parazitat, devenind depozitarul suferintei ascendentilor. Se incorporeaza astfel date brute, neelaborabile (elemente beta – Bion) care formeaza o parte clivata in interiorul subiectului, care nu ii apartine.

Nicolas Abraham si Mária Török considera ca trauma poate fi neascunsa, ci stiuta, nu tinuta secreta si totusi nefiind devoalata si vorbita, ea devasteaza emotional familia. Ei considera ca multe boli psihice (nevrotice si psihotice) psihosomatice sau fizice sau obiceiuri bizare au legatura cu bantuirea. De aceea trebuie sa fim atenti la tot ce pare bizar intr-un comportament al vreunui membru de familie. De altfel epigenetica ajunge azi la aceeasi concluzie.

Sindromul de aniversare si loialitatea familiala invizibila. Vocabular de psihogenealogie

Filme cu tema doliu patologic

The others de Alejandro Amenábar
Julieta de Pedro Almodóvar

Bibliografie

• Nicolas Abraham, Mária Török, The Shell and Kernel, vol. 1, The University of Chicago, Press Chicago, 1994
• Joe-Ann Bennoit, Aschia nu sare departe de trunchi. Eliberati-va de scenariile familiale negative cu ajutorul psihogenealogiei, Editura Ascendent, Bucuresti, 2009
• Gérard Decherf, „Traumatismul in familie: origini, reactii de aparare”, in Revue de psychothérapie psychanalytique de groupe 2004/1 (n° 42)
• Elisabeth Horowitz, Copilul si arborele genealogic, Editura Philobia, 2014
• Cristiana Alexandra Levitchi, Clara Toma, Vorbe fara glas. Cum facem fata pierderilor, separarilor, doliilor din viata noastra, ed. a II-a, Editura Sensart, Bucuresti, 2019
• Anne Ancelin Schützenberger, Psihogenealogia, Vindecarea ranilor familiale si regasirea de sine, Editura Trei, Bucuresti, 2014
• Anne Ancelin Schützenberger, Psihogenealogia si ranile din familie, Editura Philobia, Bucuresti, 2014
• Serge Tisseron, Secretele de familie, Editura Philobia, Bucuresti, 2014
• Serge Tisseron, Nicolas Rand, Marie Torok, Jean-Claude Rouchy, Pascal Hachet et al., Le psychisme à l’épreuve des générations Clinique du fantôme, Dunod, Paris, 2004

Foto: Käthe Kollwitz, Pietà, Die Neue Wache, Unter den Linden, Berlin – https://www.youtube.com/watch?v=C_RIpJ22Pj4&feature=share, https://commons.wikimedia.org/wiki/File:K%C3%A4the_Kollwitz,_Pieta.JPG

Cristiana Alexandra Levitchi

este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. „Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain” – vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.

Toate articolele acestui autor