Trebuie să avem tot timpul în minte faptul că conștiința este doar o parte din suflet. Poate că cea mai mare parte a elementelor psihice este inconștientă.
Ceea ce C. G. Jung numește în Psihologia fenomenelor oculte „criptomnezie” pare a reaminti în destul de mare măsură de ceea ce psihogenealogia reunește sub termenul de inconștient familial.
Dacă ar fi să luăm definiția dată de C. G. Jung criptomneziei drept o amintire mijlocită, o percepție inconștientă, deci o impresie care a fost receptată pasiv de creier, gândindu-ne în același timp la modul în care diferitele conținuturi afective se transmit de-a lungul generațiilor prin tipare de interacțiune, tăceri și lacune semantice, atunci putem înțelege cu o mai mare ușurință cum este posibil ca acel ceva care, totuși, are „calitatea de a fi cunoscut” reprezintă, odată adus în lumina conștiinței, un conținut cu totul și cu totul nou!
Citiţi despre Secretul, cripta si fantoma. Vocabular de psihogenealogie
În momentul inițial în care aceste „succesiuni de idei” (Jung) părăsesc conștiința, ele trec în straturile profunde, cenzurate ale psihicului, unde continuă să existe și de unde își exercită influența – adeseori nefastă… Energia lor, afirmă tot Jung, trimite în mijlocul lumii de asociații între timp modificate a conștiinței un „Einfall” – o idee care ne trece prin minte și care poate ajunge să ne bântuie…
Întocmai fac și fantomele inconștientului transgenerațional, atunci când reușesc să-și părăsească criptele spre a se arăta conștiinței confuze a filiațiilor de succesori; ele își cer drepturile și solicită cu atât de mare insistență să fie îndreptate daunele create, daune ce datează uneori de atât de mult timp încât descendentului nu-i mai rămâne, poate, decât calea mijlocitoare a simbolicului pentru a realiza reparația.
Se poate spune că în conștiința noastră mișună o mulțime de asemenea intruși cvasistrăini, care nu-și au îndreptățirea și originea nicăieri, afirmă Jung. Aparent nicăieri, putem completa, sau cel puțin nu undeva în istoricul personal de viață al individului, undeva unde acesta să poată avea, totuși, acces prin sine însuși.
Sindromul de aniversare si loialitatea familiala invizibila
Autonomia inconștientului familial este mult mai mare decât cea de care dispune cel personal, pasămite conștiința… Sunt astfel mai ușor poate că nu și de înțeles, dar cel puțin de explicat acele fapte care par a se petrece și „potrivi” în ciuda opoziției sau aderenței conștiente a descendentului la ele.
În fond, numeroși alți autori, teoreticieni, practicieni și cercetători ai lumii psihice au demonstrat și au conceptualizat, fiecare prin limbajul și metodele sale specifice, unul și același fapt: amintirile ascunse (criptice) sunt conținuturi vii ale substraturilor psihice din care suntem alcătuiți și tot ele reprezintă sursa cea mai bogată de acțiune prin care dispunem de viețile noastre, în măsura în care ele nu rămân astfel ascunse.
Conștiința, conchide tot Jung privitor la criptomnezie, operează cu pierderi nesfârșite de impresii timpurii – ce ne pot aparține direct sau indirect; nu este de mirare că aceste „stihii” își caută reactualizarea spre a atinge desăvârșirea (completitudinea) a înseși entității din care fac parte și pe care o alcătuiesc în același timp: psihicul uman.
Citiţi şi C. G. Jung despre manifestările oculte ale spiritului
Sursă: C. G. Jung, Opere complete 1: Psihologia fenomenelor oculte, Editura Trei, Bucureşti, 2004, 2015
Foto: Venus Soberanos, din seria „Psihogenealogie”
Alexandra Frîncu
este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.
