Neurostiintele reprezinta ansamblul stiintelor creierului, cuprinzand, printre altele, neurobiologia, psihofiziologia si psihobiologia. Acestea studiaza structura creierului si felul in care informatiile sunt transmise intre diferite parti ale creierului si functiile sale cognitive. Cu toate acestea, neurostiintele se concentreaza asupra aspectelor si manifestarilor fizice mai degraba decat asupra comportamentelor unice ale fiecarei persoane; ele nu pot elucida misterul a ceea ce ne face unici, fiecare cu personalitatea si obiceiurile sale. Pe de cealalta parte, psihanaliza studiaza aceste aspecte intangibile pentru neurostiinte, dar nu sistemul nervos ce sustine aceste procese.

Freud, ca neurolog, a fost in primul rand un om de stiinta. Cu toate ca s-a indepartat de neurologie, odata cu stabilirea psihanalizei ca disciplina si-a exprimat, in nenumarate randuri, dorinta ca aceasta disciplina sa fie considerata o stiinta in sine. In anii ’70 neurostiintele s-au conturat ca o ramura a studiului creierului si comportamentelor umane, dezvoltand teorii legate de creierul uman si adaptarile sale la mediu. S-ar parea totusi ca, treptat, psihanaliza si neurostiintele se apropie din ce in ce mai mult – si chiar exista cel putin un mod prin care cele doua domenii “colaboreaza” cu succes la momentul actual.

Cat de prezenta este trauma psihica in viata noastra si cum facem fata efectelor ei?

EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing, in romana: Desensibilizare si Reprocesare prin Miscari Oculare) este o metoda de lucru dezvoltata de dr. Francine Shapiro pentru tratarea tulburarii de stres posttraumatic. Aceasta metoda se adreseaza in principal celor ce au suferit traume psihologice si se utilizeaza in combinatie cu psihoterapia pentru a ajuta pacientii sa depaseasca traumele suferite. Practic, metoda consta in miscari oculare folosite in combinatie cu tehnici verbale pentru a intelege trauma suferita de pacienti si pentru a-i sustine sa o depaseasca. Practicienii EMDR sustin ca miscarile oculare (ce pot fi orizontale, verticale sau diagonale) permit reprocesarea la nivel cognitiv a experientelor traumatice, iar comunicarea despre acestea ajuta la formarea perspectivei asupra traumei pentru ca ea sa nu ramana o rana deschisa.

Citiţi despre

„Cele 13 motive” sau despre glamourizarea suicidului la adolescenti

Isabelle Joly, „Le corps sans représentation. De Jean-Paul Sartre à Shaun Gallagher”, L’Harmattan, 2012

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică + Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică: înscrieri 2024

Studii neuroimagistice dupa tratamente EMDR au descoperit ca, in urma tratamentului, creierul pacientului poate prezenta “activare occipitala redusa, activare redusă a lobului temporal si schimbari la nivelul activarii lobului frontal de stanga”. Aceste constatari sugereaza ca EMDR ajuta la

Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter

reglarea emotionala datorita cresterii activitatii neuronale in lobul prefrontal, inhibarea supra-stimulării limbice prin reglarea crescută a cortexului de asociere, reducerea intruziei și supraconsolidarea memoriei episodice traumatice datorită reducerii activității lobului temporal, reducerea flashback-urilor mediate occipitale si inducerea unui echilibru funcțional între zonele limbice și prefrontale.

Traumele din copilarie: cum ne afecteaza ele sanatatea?

Implicatiile acestor descoperiri incă nu sunt pe deplin intelese, dar sugereaza “repararea funcției memoriale, a memoriei / concentrării de lucru și, respectiv, reglarea afectului” (adica emotionala). Mai simplu,

evenimentul ramane acelasi, dar perspectiva asupra lui se poate schimba prin intermediul reprocesarii,

spune Florentina Nicolescu, pacient EMDR intervievat la emisiunea TVR Vreau sa fiu sanatos. La sfarsitul tratamentului EMDR, asadar, creierul pacientului prezinta cai neurale complet schimbate.

Bessel van der Kolk, autor si doctor psihiatru cu specializare in trauma, ne arata cum “corpul nu uita niciodata” cand vine vorba de trauma. Prin urmare este nevoie de mai multa colaborare intre terapie (fie ea psihanaliză, psihoterapie sau psihiatrie) si neurostiinte pentru a ii ajuta pe cei ce vor sa inteleaga ce efect au evenimentele traumatizante asupra vietii si corpului lor pentru ca la final sa poata merge mai departe.

Psihiatrul olandez Bessel van der Kolk este un veritabil pionier al cercetarii stiintifice in ceea ce priveste tulburarea de stres posttraumatic… >>> „Experienta traumatica sau prapastia dintre a simti si a gandi”