Continuăm cu partea clinică a lucrării Barbarei Ruth Easser și a lui Stanley R. Lesser intitulată „Personalitatea isterică: o reevaluare”. Prima parte cuprinde o parte teoretică şi defineşte personalitatea isterică şi personalitatea isteroidă. Cei doi autori îşi bazează reflecţiile teoretice pe experienţa clinică a şase cazuri care au primit diagnosticul de personalitate isterică şi care au urmat o analiză.
Este vorba despre şase femei cu vârste cuprinse între 21-23 ani, dintre care trei sunt măritate, trei sunt singure. Toate au performanțe academice sau ocupaționale, două fiind profesoare, una secretară, una manager și una casnică. Pacientele sunt feminine, atractive și energice și nu au o îmbrăcăminte provocatoare, seductivă, cu accente exhibiționiste, așa cum li se atribuie, de regulă, pacienților isterici. Dificultățile care le-au adus în terapie sunt legate de comportamentul sexual. Toate acuzau lipsa de satisfacție și deziluziile trăite în relația de cuplu. Deși pacientele prezentau grade diferite de inhibiție sexuală, de la inhibiție completă până la un comportament sexual normal, toate exprimau preocupări legată de sexualitatea lor pasională și teama resimțită din eventualele consecințe ale unei astfel de pasiuni. O altă plângere viza un sentiment persistent de rușine socială care contrasta cu implicarea lor activă socială din realitate.
Citiţi aici despre personalitatea isterică versus personalitatea isteroidă
Inconștient, pacientele erau motivate să concureze cu alte femei și, prin seducția și angajamentul partenerului de sex masculin față de ele, să reușească să elimine toate rivalele imaginate. În fantasmă, imaginea femeii fatale, a prințesei sau a divei era un catalizator pentru aceste scenarii. Fantasmele păreau să fie pure împliniri ale dorințelor, fără apariția unor elemente masochiste, așa cum se întâmplă în cazul fantasmelor pregenitale caracteristice personalității isteroide.
Toate pacientele aveau prietenii longevive și manifestau interese sociale și culturale. Obțineau plăcere din a se întreține cu alții și a-și asuma rolul de gazdă binevoitoare atâta vreme cât erau în centrul atenției, fie prin seducție și șarm, fie, la nevoie, prin tantrumuri.
Sentimentele familiale erau puternice, iar familiile pacientelor le percepeau ca juvenile, dependente, drăguțe. Fiecare pacientă era profund implicată cu tatăl la nivel real sau fantasmat. Tații erau seductivi, majoritatea dominanți, volatili, imaginativi și cu dorințe de control, în timp ce doi dintre ei sufereau de un alcoolism moderat și erau mai submisivi. O caracteristică importantă a diadei tată-fiică era aceea că seducția și stimularea din partea tatălui se transformaseră în condamnarea oricărui interes romatic și sexual când fiica atingea vârsta pubertății. Mamele se caracterizau prin consistență și responsabilitate și erau implicate în creșterea copiilor și în administrarea gospodăriei. Toate și-ar fi dorit ca fiicele să trăiască fanteziile romantice neîmplinite pe care ele n-au apucat să le trăiască și stimulau interesul în fiice pentru activități sociale. Aptitudinile sociale ulterioare ale pacientelor, interesele lor legate de feminitate și anxietatea socială veneau din identificarea cu mama. Tipic pentru tipul de relație al diadei mamă-fiică era devotamentul mamei pentru a face din fiica ei o fată drăguță și pentru a se preocupa de felul în care se îmbracă. Acest comportament s-a menținut de-a lungul adolescenței fiicei, a căsătoriei și chiar a divorțului.
În continuare, autorii fac referire la două dintre paciente, una cu personalitate isterică, cealaltă cu personalitate isteroidă. Sunt oferite secvenţe şi interpretări ale dinamicii psihice, comparând mecanismele defensive utilizate.
Două dintre paciente sunt învățătoare și prezintă inhibiții sexuale severe. Nu sunt angajate în relații heterosexuale sau masturbatorii. Prima dintre ele caută ajutor terapeutic în urma neconsumării căsătoriei, insistând că soțul e cel care are dificultăți. Din asociațiile ulterioare, reiese că ea e cea care se sustrage apropierilor cu caracter sexual inițiate de soț. Pe măsură ce devine mai conștientă și mai preocupată de propriile inhibiții, începe să vorbească foarte dezaprobator despre comportamentul câtorva dintre elevele sale de 8 ani care, spune ea, erau exagerat de preocupate de corpul lor. Asociază apoi cu o perioadă din copilăria proprie în care mama stimula în ea interesul pentru feminitate. Reacția pacientei a fost de respingere a propriului corp și de întărire a sentimentului că nu e atractivă. A urmat o perioadă de explorare a trupului și evocări despre experiențe plăcute legate de stimulări corporale. Aceasta a dus la o răsturnare a imaginii care până atunci era una negativă și la începerea activităţii de masturbare vaginală. Pe măsură ce inhibițiile legate de masturbare s-au diminuat, feminitatea și sexualitatea s-au manifestat prin exhibiționism, flirturi și relații sexuale satisfăcătoare cu bărbați. În acest fel, identificarea și trezirea competiției în relație cu elevele sale a declanșat teama mai veche față de stimularea sexuală genitală, teamă care, în prezent, a dus la incapacitatea de a consuma relația de căsătorie. Cu această pacientă a fost necesară o recapitulare a dezvoltării sale în relația cu propriul corp pentru a îndepărta refularea sexuală și a-i restitui o imagine de sine feminină.
A doua pacientă, a cărei personalitate era isteroidă, se remarcă prin volatilitatea şi caracterul exaltant al tuturor experienţelor. De fiecare dată când prietenele îi aranjau o întâlnire cu un bărbat, pacienta reuşea să evite contactul heterosexual acuzând dureri de cap, devenind foarte furioasă sau intoxicându-se cu alcool de la prima băutură. Se îmbrăca sărăcăcios şi neglijent şi locuia într-o cameră micuţă, într-o reşedinţă pentru femei. Cu cât semnificaţia funcţionării eului îi devenea mai clară în terapie, avea tendinţa de a trece la act în loc de a analiza şi a dobândi insight. Şi-a schimbat garderoba şi a devenit tot mai preocupată de creşterea nivelului de trai, raţionalizând că acestea erau necesare pentru debutul ei pe scena sexualităţii. A cunoscut un tânăr care i se părea inaccesibil şi care a comis imprudenţa de a se îndrăgosti de ea. Pacienta a reacţionat cu furie şi panică temându-se că iubitul ei ar putea s-o prindă în capcană lăsând-o însărcinată. În cele din urmă, ea a fost cea care a pus capăt relaţiei. Activitatea sexuală era folosită pentru a evita dependenţa fie de iubitul ei, fie de terapeut. Aşadar, sexualitatea era folosită ca apărare împotriva nevoilor pregenitale, iar comportamentul său infantil şi iresponsabil era utilizat ca defensă împotriva unei foarte temute dependenţe care s-ar fi putut dezvolta în relaţia terapeutică.
În personalitatea isterică visele constituie calea regală către inconştient. Visele pacienţilor isterici reflectă o integrare bună a eului, o speranţă şi o încredere de bază în relaţiile de obiect şi conţin o imagistică mai puţin arhaică. Visele isteroizilor abundă în spaţii goale, scene de dezolare, distrugere şi sărăcire, iar imagistica este mai primitivă. Aceste diferenţe sunt ilustrate de autori prin două vise ale celor două paciente, într-o perioadă de început de analiză. Ambele vise implică tranferul şi sexualitatea. În primul vis, femeia era soţia preferată a şahului Iranului. Una dintre nevestele mai bătrâne ale şahului a încercat s-o omoare. Au fost două focuri de armă şi cineva a fost împuşcat. Celălalt vis, al celeilalte femei, o introduce pe protagonistă pe scena unei mahalale dezolante.Totul era stricat şi murdar. Deodată, un muncitor slinos încearcă s-o înşface şi s-o tragă spre el.
Caracterul dramatic şi grandios al soţiei preferate din primul vis este evident. Transferul se ţese în jurul conflictului oedipian. În al doilea vis, răspunsul transferenţial este de a utiliza apărări mai primitive. Mediul sărăcăcios şi dezolant semnifică imaginea de sine a pacientei, iar dorinţa ei de a avea o relaţie bună, apropiată, se află sub presiunea unei ameninţări copleşitoare.
Următoarele două vise arată, în moduri diferite, cum imaginea de sine a pacientelor trimite către identificarea cu obiecte sexuale. În primul vis, un taur o urmăreşte. Femeia observă că purta o rochie roşie. Cu toate acestea, are sentimentul că ceea ce îl întărâtă pe taur nu era rochia ei, ci mişcările corpului. Visul celeilalte paciente îl înfăţişează pe iubitul ei actual care iniţiază un act sexual în timpul căruia, deodată, începe să vomite peste femeie. Ea îi răspunde: „totul e în regulă, oricum sunt la menstruaţie”. Primul vis arată impulsul către exhibiţionism şi sentimentul propriului magnetism senzual şi trimite la tema violului, o temă frecventă în visele istericilor. Visul relevă mişcările defensive împotriva propriului comportament activ provocator şi foloseşte simboluri comune şi clare. În celălalt vis, isteroidul arată, încă o dată, nevoia de a se percepe pe sine ca un obiect respingător şi dezgustător. Pacienta exprimă avesiunea faţă de sine şi faţă de feminitatea ei prin intermediul menstrei mai degrabă decât prin lipsa de speranţă pe care o are în legătură cu relaţia de cuplu. În acelaşi fel, iubitul este perceput ca deplasându-şi impulsurile sexuale către dezgust oral şi pângărire a obiectului.
Sursa foto: https://c1.wallpaperflare.com/
